Istvan Kovacs tocmai ne-a explicat cât de important este pentru arbitru să rămână modest, umil.
Nu-mi ștersesem bine lacrimile după emoționanta campanie UEFA/FRF de atragere a tinerilor către arbitraj, că mi-a dat Horațiu Feșnic două scatoalce de m-am trezit la realitate și i-am putut vedea aroganța din momentul eliminării lui Gică Hagi.
Ce făcuse Hagi?
Îl întrebase, ce e drept, pe un ton mai răstit, de ce nu fluierase fault la faza premergătoare golului de 1-1 al lui Baba Alhassan. Nu îl înjurase, nu îl jignise, ci pur și simplu a vrut să afle o informație legată de un anume moment dintr-o partidă pentru care Feșnic fusese plătit din banii clubului său.
Am de multe ori impresia că se uită acest mic amănunt, că oamenii în negru sunt niște slujbași, care își câștigă pâinea de la cluburi, pentru niște servicii prestate. Ei trebuie să fie cât mai puțin vizibili, eventual invizibili și să lase scena jucătorilor și antrenorilor.
Avea dreptate Hagi?
Nu. Mai degrabă dădeai penalty la faza respectivă pentru o împingere a lui Sîrbu în propriul careu, în niciun caz fault în atac. Mai mult, mingea fusese recuperată de jucătorii Farului, care însă au pierdut-o pe contraatacul următor, ceea ce excludea intervenția VAR.
Justifică eroarea de apreciere a lui Hagi eliminarea? În niciun caz și fac aici o scurtă paranteză.
Înjură și ei
Dacă nu ați apucat încă să vedeți seria de documentare "All or Nothing" de pe Prime, încercați să o faceți. E o desfășurare impresionantă de forțe, având ca obiectiv urmărirea unor echipe pe parcursul unui sezon.
Printre altele, sunt filmați Guardiola și Arteta în timpul meciurilor, manifestările lor, dialogurile cu secunzii, dar și contrele pe care le au cu arbitrul de rezervă ori cu "centralul".
Dacă aveați vreodată impresia că doar antrenorii noștri înjură, o să v-o schimbați. Diferă doar bogăția lexicului din domeniu, limba noastră fiind celebră pentru coloratură și diversitate.
Pedepse în contratimp
Mă întorc la Hagi acum. E un temperamental cu personalitate. Se enervează ușor, îi ia tare pe jucători, exagerează de multe ori cu oamenii din propriul staff și, uneori, se pune cu gura și pe arbitri.
E posibil ca Feșnic să fi închis urechile pe parcursul meciului, dar dacă a făcut-o, e greșeala lui. Nu poți să îl ierți pe un antrenor agresiv în momentul în care greșește și să îl pedepsești când nu o face, pentru că atunci nu mai pricepe nimeni nimic.
Se citește clar pe buze cum Hagi îl întreabă de un fault fără a-l insulta, iar a-i acorda unui antrenor cartonașul roșu pentru așa ceva este o nebunie.
Compensația ca stil
Arată că Horațiu Feșnic e un arogant incapabil să priceapă că e în firea lucrurilor ca un antrenor să turbeze de nervi atunci când echipa sa a luat gol la ultima acțiune a meciului.
Dar poate, cine știe?, Feșnic era cu gândul la faza din finalul primei reprize, când nu i-a acordat "roșu" lui Mihai Popescu la intrarea oribilă asupra lui Bejan, iar în mintea lui a încolțit raționamentul "dacă după meciul ăsta în care te-am ajutat, tu te iei de mine, atunci meriți să primești «roșul» pe care trebuia să i-l acord jucătorului tău".
Blajinul domn Kovacs Istvan
Suntem la finalul unei săptămâni în care UEFA și FRF au rostogolit pe rețelele de socializare o serie de mesaje video ale arbitrilor noștri de pe lista FIFA, având ca obiectiv popularizarea acestei nobile meserii.
Cu un chip blajin, Istvan Kovacs ne-a explicat cât de important este pentru arbitru să rămână modest, umil, el fiind un celebru practicant al umilinței pe terenul de joc. Văd că Feșnic trage tare să-l ajungă din urmă.
Știți care este motto-ul campaniei? "Fii parte din joc! Fii arbitru!". Poate mai nimerit ar fi fost un motto de genul "Fii parte din jocul lor!" pentru a-i învăța pe viitorii practicanți ai meseriei că lumea vine la stadion să-i vadă pe jucători și eventual pe antrenori, nu pe ei.
{{text}}