În Gherăseni, o comună din Buzău, echipa locală e Diadema, un nume luat după o descoperire arheologică. Oamenii de azi sunt gata să fie și ei descoperiți de către arheologi: ”Aici murim de foame, am vrea să muncim, da' n-avem ce!”
- Gazeta a pregătit o serie de reportaje speciale pentru a prezenta pitorescul fotbalului de la județ
- Vrei ca echipa din comuna ta să devină cunoscută? Scrie-ne la gazeta@gsp.ro despre personajele și întâmplările amuzante din ligile inferioare!
E aprilie 1965. Doi țărani se apucă de săpat și dau peste ceva, nici ei nu știu ce este. Descoperă pământul cu mâinile și ajung la niște oase și la un obiect ciudat.
Obiectul era din aur, însă oamenii nu au curajul să-l păstreze, li se pare exagerat de straniu ca să fie de ținut, și anunță autoritățile.
La fața locului, pe un câmp din comuna Gherăseni, apar arheologi care studiază diadema din aur găsită în pământ.
Specialiștii ajung la concluzia că diadema era un artefact extrem de rar, ea fusese pe capul unei femei importante din secolul al cincilea și era un izvor istoric care vorbea despre o perioadă în care hunii, un popor migrator, dominau din Kazahstan până în centrul Europei.
Capul femeii decedate în urmă cu mai mult de un mileniu și jumătate fusese deformat în mod intenționat, un ritual care le era rezervat doar celor recunoscute pentru statutul social și pentru frumusețe.
„Cei mai deștepți sunt în armată, cum e antrenorul nostru”
Suntem în noiembrie 2023. Urmașii acelor doi țărani care se jucaseră de-a Indiana Jones fără să știe joacă fotbal. Echipa lor e Diadema Gherăseni.
Diadema veche de o mie cinci sute de ani a rămas un simbol al comunei, că nu prea ar mai fi nimic altceva de remarcat aici.
Lumea e săracă, abia se descurcă de la o zi la alta. Au mai rămas trei mii de locuitori. Acesta ar fi numărul oficial. Nimeni nu știe câți or mai fi pe aici, de fapt.
Localnicilor le e clar că a rămas doar care n-a avut vreo altă soluție:
"Au fugit toți de aici, că mori de foame, nu ai ce să lucrezi! Toți sunt prin Buzău, muncesc în construcții sau sunt curieri. Cei mai deștepți sunt în armată, cum e antrenorul nostru, Paris".
4-4-2 clasic, 1-0 și misiunea e îndeplinită
Nicolae Paris își zice antrenor, dar e un factotum, el îi adună pe jucători, aduce apa, face rost de echipamente.
Mâna dreaptă a lui Paris e Georgian Neagu, administrator în primărie. Nu-i place să-i zici că e administrator, preferă să fie prezentat ca city-manager și organizator de competiții pentru echipa din liga a cincea.
Paris alcătuiește cu greutate o formulă: "Probleme medicale? Alte probleme? Aaa, nu avem portar? Păi, unde e? E pe drum?".
Până când ajunge portarul, tehnicianul autointitulat purtător al numelui celui care o cucerise pe Elena din Troia ține un discurs despre tactică: "Nu ne interesează adversarii, arbitrii, spectatorii, noi jucăm fotbal. O să jucăm un 4-4-2 clasic. Atenție: meciul e gata când se fluieră, nu înainte!".
O provocare pentru arheologii viitorului
Meciul cu Săhăteni e greu de povestit, e o bufa-bufa continuă, nu există vreun plan detectabil. Antrenoratul e mai greu aici decât este la FCSB.
Sunt zeci de oameni care transmit indicații de pe marginea terenului. "Joacă pe stânga, că e pâine de mâncat!", "Nu mai degaja, că bate vântul și dai în ea degeaba!", "Pasă, ai fugit, ai preluat și ai tras!".
„Central” a fost Diana Ungureanu. Are 27 de ani și de anul trecut face parte din lotul pentru Liga 3. Pe 11 noiembrie a condus Agricola Borcea cu Axiopolis Cernavodă.
Gazdele marchează în repriza a doua singurul gol al acestei partide pe care au chinuit-o lipsa de talent și vântul foarte puternic care a mutat mingea haotic.
Ce ar gândi arheologii de peste o mie cinci sute de ani despre Paris și despre jocul alor lui?
{{text}}