CFR și riscurile geriatriei

Multipla campioană e într-o clară schimbare de stil și de generații, ceea ce se vede în rezultate.

Camora e accidentat, Deac intră în minutul 80 și ceva, ceilalți veterani au ieșit și ei din peisaj. Filosofia pare cu totul alta decât pe vremea lui Petrescu, auturile lungi bătute de Cristi Manea și de Burcă trebuie căutate în arhive (ca și executanții, unul plecat, celălalt accidentat și absent de aproape două luni). 

Faza fixă, eventual cea de la scor egal, prin minutul 90 plus șapte, a fost ștearsă de pe blazonul trăsurii vișinii. Acum e cu totul altceva.

Estetica italianului

În urmă cu vreo lună și jumătate, poate cu două, Mandorlini era deja compătimit. Uite, domnule, vrea să joace ofensiv, combinativ, păcat că Adana Demirspor a fost o nucă prea tare, altfel CFR ar fi prins iarăși grupele, poate chiar primăvara europeană. 

Așa se spunea prin Gruia, în dorința de a vedea, în sfârșit, acel fotbal spectaculos, în detrimentul căruia Petrescu oferea încruntări îndelungi, dar și rezultate de înrămat. Acum, după o jumătate de sezon regulat și după adio-ul spus Europei încă din august, Mandorlini a început să devină contestat.

Nostalgii după Petrescu?

Jocul ca jocul, dar rezultatele nu sunt cele așteptate. La Iași, de exemplu, unde a avut loc spectaculosul 3-3 de sâmbătă, Petrescu ar fi abordat altfel lucrurile. Ar fi ținut mereu opt-nouă inși în spatele mingii, l-ar fi blocat pe Phelipe, ar fi pus, dacă era nevoie, doi inși lângă Harrison, ar fi sesizat imediat că Alin Roman, noul playmaker intrat la pauză, face tot jocul și l-ar fi încredințat unui cerber nemilos. 

Spre final ar fi marcat, poate, dintr-o fază fixă, apoi, dacă mai erau niște minute de joc, l-ar fi băgat pe legendarul Hoban să închidă și ușile, și ferestrele, și gurile de aerisire. Iar Hoban nu s-ar fi retras niciodată, i s-ar fi prelungit contractul până la 50 de ani, poate și peste, dacă era nevoie. 

Banderola ar fi stat mereu pe brațul lui Camora, iar Deac ar fi ieșit în minutele de prelungire, ca schimbare tactică.

Scade vârsta, dar și numărul victoriilor

Acum, la Iași, CFR a reușit să dea trei goluri, dar a și luat trei. A avut momente în care a asediat poarta adversă (într-o fază din care n-a ieșit gol s-a tras de patru ori la poartă, ba în blocaj, ba în bară), a plimbat mingea până la plictis și a apelat la soluții juvenile, fie de la început, fie pe parcurs. 

Acum sunt Matei Ilie, Fică (pe vremea celui de-al doilea "under" obligatoriu, Petrescu îl scotea cel târziu în minutul doi!), Luca Mihai. O clară acțiune geriatrică, are mai puțină importanță dacă Deac se încălzește 40 de minute ca să joace altele șapte-opt. 

Nimeni n-ar zice nimic dacă astfel s-ar obține victorii, dar iată că nu se mai obțin.

Groaznicele începuturi de meci

Și ar mai fi o mare problemă. Fosta campioană lasă senzația că fie din cauza traficului, fie din cauza unei cărămizi puse sub pedala de accelerație a autocarului, ajunge foarte târziu la meciuri. Așa a fost și în deplasarea de la Dinamo (1-1), și cu CFR-ul în Cupă, dar mai ales la Iași. 

Când tabela arăta deja 2-0 pentru localnici, autocarul vișiniu probabil că încă înainta spre cele șapte coline ale orașului. E greu fotbalul când îl începi de la 0-1, ba chiar, uneori, de la 0-2!