Israel - România, scor 1-2, meciul care ne-a dus la Euro 2024, a fost comentat LIVE pe GSP.RO de Dan Udrea (redactor-șef adjunct GSP), Ovidiu Ioanițoaia (director GSP) și Cristian Geambașu (editorialist GSP). Mai jos poți citi opiniile lor dinaintea meciului, de la pauză și de la final.
Israel - România 1-2. Final:
Dan Udrea: E o seară mare! Mare de tot! La ce fotbal avem în campionatul intern, la ce jucători avem în fotbalul de afară, performanța de a ne califica e una imensă. Dincolo de calificare, merită remarcată prestația echipei. Am jucat exact ce trebuia, am întors de la 0-1, am controlat partida, nu am cedat și n-am fost în pericol niciodată.
E o prestație care nu doar că ne duce la Euro, dar ne dă speranțe că putem realiza ceva chiar și la turneul final. Până la Euro însă mai e timp să discutăm, acum avem de aplaudat si de lăudat naționala. Și mai ales pe Edi Iordănescu.
Ovidiu Ioanițoaia: Deși "tricolorii" erau calificați la pauză, e meritul lui Iordănescu de a nu fi sunat retragerea spre a conserva un 1-1 care ducea la Euro 2024. Bine a făcut Edi și că n-a schimbat între reprize, căci unul dintre vizați ar fi fost Ianis Hagi, discret în primele 45 de minute. Pentru că tocmai Ianis a înscris golul ce i-a redus la tăcere pe contestatarii lui, șut cu stângul la firul ierbii.
După 2-1, meciul n-a mai avut istoric. Asta și deoarece israelienii, cu moralul la pământ, n-au mai găsit resurse să riposteze. Dimpotrivă, tot ai noștri au controlat partida, atât că Mihăilă a irosit o ocazie monumentală înainte de a faulta din spate și a fi eliminat. Așa a rămas 2-1, scor corect ce asigură prezența României la turneul final din Germania. Până voi reveni, felicitări lui Edi și băieților lui, bravo lor!
Cristian Geambașu: Bravo, așa da! 2-1 cu Israel, nu un egal chinuit. Uite că se poate să ne calificăm jucând fotbal, nu bambilici defensiv. Golul lui Ianis, cu o execuție rafinată ca o mulțumire pentru norocul cu care i s-a întors mingea, a închis definitiv poarta calificării în nasul cam pe sus al israelienilor. Plângem cu lacrimi de aligator pentru Haaland că nu l-am ajutat să se califice și el, dar trăim o bucurie pe care nu o mai credeam posibilă.
Determinare, concentrare, curaj, calm, inspirație, plus puțin noroc. A fost tot ce trebuia. Mai puțin prostia lui Mihăilă, la care putem adăuga și ”galbenul” luat aiurea de Coman. Îmi închipui că la toate lucrurile acestea bune are o contribuție și Edi Iordănescu. Pentru că de data asta am văzut și altceva decât forța grupului.
Israel - România 1-1. La pauză:
Dan Udrea: Suntem în grafic. Și ca scor, dar și ca prestație. Suntem în controlul partidei, deși nu toți jucătorii sunt la nivel bun. Nu mi-a plăcut cum a jucat Ianis Hagi, la fel și Bancu, dar Drăguș a făcut o repriză de calitate, chiar dacă a și pierdut multe baloane. Pe Pușcaș nu l-aș lăuda, a fost prea bun față de ceea ce știm noi despre el și să nu ajungă cumva deocheat în repriza secundă.
Ovidiu Ioanițoaia: Am tremurat în startul partidei între golul înscris rapid de Zahavi și cel egalizator realizat 8 minute mai târziu de Pușcaș. Reușită prin care acesta și-a spălat multe păcate și a confirmat alegerea lui Iordănescu de a-l titulariza.
Întâlnirea a continuat pe contre, "tricolorii" arătând ceva mai siguri pe ei și mai dezinvolți. Același Pușcaș a ratat însă de puțin, la fel și Turgeman. Cu 1-1 la pauză suntem în grafic, calificați. Dar să nu uităm că, de regulă, israelienii joacă mai bine în reprizele secunde și mai ales în finalurile meciurilor.
Cristian Geambașu: Golul lui Zahavi a căzut ca o pedeapsă, golul lui Pușcaș ca o răsplată. România nu a sucombat după lovitura primită în minutul 2, s-a adunat și a avut în Denis Drăguș omul numărul 1. Un șut excepțional care a provocat golul egalizator, o bară după ce a dansat pe lângă Goldberg și Vitor, pase, recuperări.
Cealaltă surpriză plăcută, Pușcaș. Lucrul cel mai important, a înscris, având meritul că a urmărit șutul lui Drăguș. Și îmi place să cred că, așa cum anticipam, ironiile israelienilor i-au dat energie. Naționala joacă mai bine și mai curajos decât anticipam. Să nu ne fie de deochi, căci Gloukh și ceilalți îi cam aleargă pe Burcă și pe Bancu!
Israel - România. Înainte de meci:
Dan Udrea: Nu mă interesează primul 11. Nici al nostru, nici al lor. Nu mă interesează cum jucăm, la ce tertipuri apelăm, ce antijoc practicăm. Nu mă interesează să fim fair-play: accept și erori de arbitraj în favoarea noastră și îmi doresc ca tot ghinionul să fie pentru Israel. Azi nu e loc de pudibonderie. Contează doar calificarea, restul e vrăjeală!
Ovidiu Ioanițoaia: Pentru că au două șanse din trei la calificare, victoria și scorul egal, „tricolorii” trebuie considerați favoriți. Chiar dacă israelienii trimit în teren toată artileria lor grea. În frunte cu vedetele Gloukh și Zahavi. La rându-i, Edi Iordănescu a ales o formulă de atac în care l-a preferat, surprinzător, pe Pușcaș lui Alibec. Să sperăm că a fost inspirat și să le ținem pumnii strânși băieților noștri!
Cristian Geambașu: Se poartă discursurile motivaționale, nu e cazul de încă unul. România își joacă șansa calificării la Euro 2024 în fața Israelului. Nu este meciul unei generații cum tot sună refrenul zilelor din urmă, este doar un meci foarte important împotriva unei echipe care a avut puterea să facă egal cu Elveția și l-a exclus din lot pe Weissman, exact autorul golului egalării de la Felcsut. Cum ar fi fost privită o asemenea măsură de oamenii noștri de fotbal?
Poate că și Edi Iordănescu ar fi avut puterea să procedeze la fel în fața unui caz de indisciplină nu avem de unde să știm. Știm însă că selecționerul i-a trimis în atac pe Ianis Hagi, Pușcaș și Drăguș, ceea ce înseamnă că România abordează neașteptat de curajos întâlnirea cu echipa cu Gloukh și Turgeman. Nu e atacul cea mai bună apărare?
{{text}}