Hulit în majoritatea timpului, Iordănescu a fost prea ocupat să ne ducă la Euro 2024 ca să devină și un personaj plăcut
Edi a fost tăvălit mediatic cu fiecare ocazie. De foarte multe ori, pe merit. A făcut și spus multe prostii. Dar e antrenor. Și selecționer. Și nu pentru că are licențele la zi. Până sâmbătă seara, Iordănescu jr. reușise cu toate echipele din România la care a fost lăsat să fie antrenor. Deci mai puțin la FCSB, unde poți răzbi ca antrenor numai dacă nu ești antrenor.
Da, fotbalistul Edi are mai puține meciuri oficiale decât eroii din serialul GSP „Fotbal la județ”.
Da, Edi a fost ajutat de conexiunile familiei să intre în fotbal.
Da, după toate calculele, Boloni era recomandat să fie selecționer în ianuarie 2022, nu fiul „Generalului”
Da, s-a făcut de râs în Liga Națiunilor.
Da, e uneori imposibil să-l asculți mai mult de 5 minute fără să crezi că și discursul lui Iulian Miu ar fi mai interesant.
Da, am jucat execrabil în multe momente din campania actuală.
Însă clasarea pe locul 3 cu Pandurii, rezultatele obținute de pe banca Astrei, trofeele alături de CFR, prezența în play-off cu Gaz Metan și mai ales calificarea la Euro nu au fost realizate din întâmplare, întrucât Iordănescu e doar norocos și își face cruci. Nu are cum. Iordănescu a reușit pentru că e dedicat, serios, are principii clare, pe care niciun Varga sau Becali n-a izbutit să le extirpe în schimbul a sute de mii de euro.
Suntem calificați la Euro fără nicio înfrângere, avem mai multe puncte decât Elveția, am lăsat în urmă Kosovo, națională cu fotbaliști din La Liga, Serie A, Ligue 1, am trecut de Israel. Iar pentru toate astea, un laudatio cu direcția Edi Iordănescu devine firesc.
Să nu-și facă iluzii însă, imaginea lui va fi demolată la primul chix major, nu va fi un erou etern, o eventuală prestație lamentabilă în Germania îl va transforma pe loc într-un antagonist. Misiunea lui e să răspundă cu performanțe, ceea ce până acum a reușit.
{{text}}