Naționala României a obținut prima calificare la un turneu final de Campionat European în urmă cu fix 40 de ani. Mircea Lucescu reușea în 1983 o performanță fantastică: să acceseze Euro 84 dintr-o grupă aproape imposibilă, cu Italia, Suedia, Cehoslovacia și Cipru. Astăzi, suntem în postura de a merge la al 6-lea turneu final continental. Diferența: atunci Euro avea doar 8 echipe, acum are de 3 ori mai multe naționale.
GSP l-a sunat pe Mircea Lucescu ca să discute despre proaspăta calificare obținută de ”tricolori”.
- Domnule Lucescu, bună ziua, ce faceți?
- Bună ziua, sunt la Leverkusen, aștept să merg diseară la meci, la Italia - Ucraina, decisiv pentru calificarea la Euro.
- Ați fost invitat de Italia sau de Ucraina?
- (Râde)... De foștii mei jucători din naționala Ucrainei, deși sunt foarte bun prieten și cu Spalletti.
Mircea Lucescu: „Rădoi a greșit grav când i-a promovat în masă pe cei de la U21”
- Eu v-am sunat să vorbim despre România!
- Calificarea aceasta înseamnă enorm. Am meritat-o, chiar dacă a fost și cu șansă pe parcurul preliminariilor, important e unde ești la final.
- Care credeți că a fost secretul?
- Că nu s-a mai întâmplat ce s-a petrecut în mandatul lui Rădoi!
- Adică?
- Atunci s-a comis o mare eroare, și anume promovarea în masă a jucătorilor de la U21. Nu poți câștiga doar cu fotbaliști tineri. Au fost copleșiți de importanța și presiunea jocurilor, a rezultatelor. Acum însă, s-a făcut un mix corect, plus că cei de la U21 din 2019 au mai crescut, au căpătat meciuri. Acum e un grup bun nu doar pentru prezent, ci și pentru viitor.
- Vedeți potențial de progres la această națională?
- Absolut. Dar era necesară calificarea, pentru că e mai ușor să construiești pe o prezență la turneul final. Acum va fi alta încrederea, susținerea celor din jurul lor.
Mircea Lucescu: „Să nu piardă și această generație 4 ani, precum Hagi, Mateuț, Belodedici și Lăcătuș”
- La turneul final ce speranțe să ne facem?
- Să așteptăm să vedem grupa. Tragerea la sorți e foarte importantă. Sunt multe naționale, unele chiar cu nume mare, care nu trec prin momente prea bune. De exemplu: Italia. După ce a câștigat Europeanul de acum 3 ani a schimbat antrenor, jucători și a avut probleme mari, nici n-a fost la Mondial. Nici Elveția nu arată bine. E clar în scădere.
- Ce e diferit acum față de ce a fost acum 40 de ani, când v-ați calificat dumneavoastră la Euro!
- Eheee! Multe lucruri. Ca o asemănare ar putea să fie faptul că și atunci eram după cel puțin 10-12 ani în care nu mai participaserăm la niciun turneu final. Dar pe vremea aia, o calificare era infinit mai greu de obținut. Imaginați-vă că din toată Europa s-au calificat doar 7 echipe, a 8-a a fost țara gazdă, Franța. Acea echipă a stat la baza a ceea ce a urmat bun în fotbalul românesc. Performanțe mari la nivel de club, după care calificări la alte turnee, dar abia din 1990. Din păcate, nu am bifat o continuitate după acel Euro, am ratat Mondialul din '86 după un ghinion incredibil. Ar fi fost Mondialul lui Hagi, Mateuț, Belodedici, Lăcătuș, au pierdut 4 ani, fiindcă abia în '90 au mers la Coppa del Mondo.
- De ce avem nevoie pentru a lega de această calificare și una la Mondial?
- Acum va fi mai ușor pentru jucătorii care deja au un statut câștigat în actuala națională ca să devină și mai importanți. Mă refer în primul rând la cei din Italia, Drăgușin, Răzvan Marin, Pușcaș. Apopo de Pușcaș, el a făcut o partidă remarcabilă cu Israel. Ei trebuie să realizeze că această calificare nu e finalul, ci e doar un pas în formarea lor ca mari fotbaliști. Calificarea e un rezultat mare, dar trebuie să ai capacitatea și de a privi dincolo, la ce construiești.
Mircea Lucescu: „Edi Iordănescu și-a citit perfect echipa”
- Pe Edi Iordănescu cum l-ați perceput în acești aproape 2 ani la națională?
- A obținut exact ce și-a dorit. E adevărat, a făcut-o și cu șansă, dar noroc au doar cei îndrăzneți.
- Doar șansă a avut?
- Nu, evident că nu. A reușit ceva foarte, foarte important: nu s-a lăsat influențat de ceea ce s-a discutat în jurul lui. A jucat exact cum era necesar să joace pentru a-și atinge obiectivul. N-a riscat foarte mult, nu l-a interesat impresia artistică, dar nici n-a pierdut vreun meci în aceste preliminarii. E mare lucru. Faceți o paralelă între el și Murat Yakin și vedeți că i-a fost superior într-o manieră incredibilă.
- La ce vă referiți?
- Cu toată experiența pe care o are, Yakin a comis niște prostii uluitoare. A greșit grav schimbări în finalurile unor meciuri, când și-a scos cei mai buni jucători și a pierdut puncte. Edi a citit perfect echipa, a făcut mereu schimbările potrivite, a gestionat perfect toate finalurile de meci. E o experiență imensă că a dus echipa la un turneu final. I s-a reproșat maniera în unele partide. OK, poate că așa a fost, dar ce contează la final e doar calificarea.
- În meciul cu Elveția ce ar trebui să ne intereseze?
- Două lucruri: să nu pierdem, ca să ne asigurăm locul 1 și astfel prezența în a doua urnă valorică la tragerea la sorți, și, doi, să vedem cum știm să jucăm împotriva unei echipe bune și atunci când nu avem neapărat o presiune de a fi sau nu la un turneu final.
{{text}}