Când disciplina e regină

Naționala a câștigat meciul cu Elveția ridicând din nou la rang de artă lupta și dăruirea. Dar a fost și o victorie cu stil în fața unei echipe arogante și prea umflate

Cine spune că a așteptat febril meciul cu Elveția înseamnă că are resurse emoționale nebănuite. Eram relaxați, liniștiți. Miza exista, nu și dramatismul. Două variante din trei în fața echipei antrenate de Murat Yakin. 

Echipa înconjurată de inevitabilul festivism, vizita de lucru la Mogoșoaia a premierului, ode închinate FRF de un alt politician care întreține legenda că ar fi niscaiva eminență cenușie în anturajul naționalei. Dar naționala nu a dormit în ghete, și-a luat singură premiul.

De ce 5 schimbări

Contextul nu putea totuși să nu lase urme în subconștientul jucătorilor. Probabil că acesta a fost unul dintre motivele pentru care Edi Iordănescu a operat 5 schimbări în primul 11, trimițându-i în teren pe Marius Marin, Cicâldău, Moruțan, Alibec și Fl. Coman și lăsându-i pe bancă pe Screciu, Ianis Hagi, Răzvan Marin, Drăguș și Pușcaș. 

Oameni mai odihniți nu doar fizic, ci și psihic. La început am crezut că era un experiment pe care Edi și-l permitea chiar cu riscul pierderii partidei, dar ar fi fost contrar a tot ce știam despre el. Edi este un tip organizat, prudent. Nu fricos.

Când a început totul

După o primă repriză cuminte, asta ca să nu zicem plicticoasă, cu o echipă a Elveției care respiră ceva calitate individuală, dar care arăta o curioasă apatie pentru o echipă care trebuie să câștige, scorul arăta un 0-0 care părea în mod paradoxal mai anxios pentru ai noștri. 

Meciul propriu-zis a început la golul de 1-0 al lui Alibec, care a fructificat cu oportunism de vârf de atac o acțiune desfășurată pe traseul Coman-Stanciu-Moruțan.

Cârpaciul

Murat Yakin a încercat să își cârpească echipa încă o dată prost croită introducându-i pe Amdouni și pe Steffen. Nesigur și ezitant la jocul cu piciorul, Horațiu Moldovan se scoate la șuturile lui Amdouni și Vargas, Cicâldău ia cu două mâni și cu două picioare șansa de a putea juca, Moruțan este prezent, este tehnic, dar încearcă și execuții prea pretențioase. Pentru că toată lumea se dăruiește, afișând încrederea aceea tipică oamenilor eliberați de complexe, se văd mai puțin greșelile din apărare.

Avem resurse pentru mai bine!

A plăcut din nou atitudinea. Determinarea senină, nu încrâncenată. Plăcerea de a juca, da, chiar și asta. În lipsa artiștilor din trecut, să-i apreciem pe acești băieți care au ridicat disciplina la nivel de excelență. 

Pe această fundație turnată cu meticulozitate de Edi Iordănescu, România poate începe să arate și altceva decât forța grupului. O dată câștigată încrederea, naționala va descoperi resurse și pentru un nivel superior al fotbalului. Victoria cu această arogantă și parvenită Elveție este un stimulent ideal pentru Euro, acolo unde îmi place să cred că nu mergem să fim ciuca bătăilor.