Ne-am cam temut ca Elveția să nu vină la București rănită în orgoliul propriu și, încercând să câștige meciul și grupa, să ne strice sărbătoarea calificării. Eram cu gândul la acea Elveție care, chiar pe Arena Națională, eliminase la penalty-uri Franța la Euro 2020, "16-imi" desfășurate în iunie 2021 din pricina pandemiei.
Când pe gazon s-au aflat tot Akanji, Rodriguez, Xhaka și Shaqiri, iar în garnitura campioanei mondiale en titre, Mbappe, Benzema, Varane, Griezmann, Pogba și alte staruri. Ne-a fost frică degeaba. Întrucât actuala Elveție a părut umbra celei de-atunci, dacă nu și caricatura ei.
Așa se și explică de ce a terminat grupa la 5 puncte în spatele României, care i-a luat 4 puncte din 6. E drept, nu va lipsi de la turneul final din Germania. Dar, deși de pe locul 14 FIFA, România 48, s-a calificat cu emoții, fără să impresioneze.
Adevărul e că Xhaka et Co au început vijelios marți seara și au controlat repriza 1. Spre lauda lor, "tricolorii" au reușit să absoarbă o presiune haotică și sterilă. Nu și-au pierdut nicio clipă cumpătul. Încet, încet, au echilibrat jocul, iar după pauză au înscris repede și au tras cu dinții de golul marcat de Alibec. Ei au condus partida mai ales sub aspect psihic, demonstrând încă o dată că au dobândit ceva foarte important pe parcursul acestei campanii. Încrederea în sine. S-au maturizat de la meci la meci.
Au dezvoltat sentimentul că alcătuiesc o formație valoroasă. Cu față, cu ștaif, cu greutate. Una de care adversarul, indiferent de clasa lui, trebuie să țină cont. Căci greșește grav, fatal, dacă-l tratează de sus. Schimbare în bine, vizibilă de la distanță, care i se datorează lui Edi Iordănescu. Auzindu-l pe tânărul selecționer cum insistă pe "forța grupului" și pe "spiritul" acestuia, unii s-au grăbit să-l ironizeze. Edi a avut însă dreptate când a ținut-o pe drumul lui care se va dovedi cel drept.
Dincolo de alte interpretări, corect e să legăm performanța băieților noștri nu de slăbiciunile adversarilor, ci de calitățile lor. Ale câștigătorilor. De faptul că au știut să se încadreze într-o ordine și o disciplină, ce noțiuni demodate!, care i-au dus spre vârful muntelui. Mai e mult până acolo, dar ascensiunea nu poate fi negată.
Nu pretind că s-au sacrificat deoarece au făcut-o pentru ei și în folosul lor. Pentru reputația și, ca să fiu prozaic, buzunarul lor, absolut normal, logic. De remarcat însă că au acceptat să muncească și să sufere, ceea ce nu-i deloc puțin pentru niște tineri de regulă comozi și capricioși.
De spus că, inclusiv contra elvețienilor, Horațiu Moldovan a apărat excelent, salvând măcar 3-4 goluri. Ba să admitem că direct ori indirect, grupă ușoară, Israel și Belarus fără teren propriu, Israel trebuind să dispute 4 meciuri în 9 zile etc, România a avut și noroc. De acord, dar poate fi cineva acuzat că a beneficiat de un concurs de împrejurări favorabile?! Deasupra tuturor elementelor, pro ori împotrivă, au sărit în ochi calitățile "tricolorilor". Voința, unitatea, dârzenia și talentul lor.
Înainte de a analiza în detaliu traseul către turneul final din 2024, e momentul să ne bucurăm. După care Stanciu și coechipierii vor fi în situația de a contrazice gluma care circulă pe Internet, ieftină, conform căreia calificarea României a fericit 4 echipe: pe a noastră și pe cele 3 care vor cădea cu noi în grupă la Euro!
Vor fi în stare, nu credeți?
{{text}}