Comuna Primitivă a unui fotbal calificat la Europene

În 2023, unor fotbaliști profesioniști români li se blochează salariile pentru că nu au rezultate

Putem să ne calificăm la toate turneele finale din lume, fotbalul nostru tot înapoiat va rămâne dacă vom condiționa achitarea unor drepturi salariale firești de obținerea unor performanțe. Moda blocării salariilor pentru lipsă de rezultate nu e nici măcar retro. E de pe vremea ghioagei, a dinozaurilor și a omului încă nedat jos din copaci!

Au uitat de victoria din Cupă?

Concret, aflăm că fotbaliștii de la echipa de Liga 2 din Alexandria nu-și vor primi lefurile până când situația lor competițională nu se va ameliora. 

Într-adevăr, formația teleormăneană (nou-promovată, după mulți ani în care fotbalul din acest oraș nu mai călcase prin divizia a doua) nu stă pe roze, e penultima în clasament, cu doar 8 puncte, și a pierdut de mai multe ori în ultima vreme. 

Printre aceste înfrângeri s-a strecurat însă și o victorie în Cupă cu Botoșaniul (2-1), adică un rezultat de prestigiu pentru Alexandria, care are acum chiar ceva șanse să meargă în sferturile de finală. Da, dar în campionat alexăndrenii merg slab, iar acest lucru trebuie penalizat cumva.

„Poprirea", un model infailibil

Șefii clubului din Teleorman ies ciocoiește cu piepturile înainte și spun că fotbaliștii nu vor primi niciun ban până când nu vor avea rezultate mai bune. 

Președintele clubului, dl Bogdan Ciobanu, practic autorul acestei ciudate "popriri", e convins că măsura va da roade, pentru că a vorbit dumnealui cu dl Bobar, președintele de la Reșița, iar acolo neplata salariilor a generat nebănuite energii, echipa cărășeană, ambiționată de golirea propriilor burți, mâncând pământul și ieșind din criză. Așadar, obrocul pe lefuri pare metoda infailibilă de a-i determina pe totbaliști "să dea totul pe teren".

Oare așa scrie în contract?

Iată cum ne mai și făloșim când aplicăm măsuri preistorice. Când înfometăm niște oameni care nu sunt plătiți regește ci, probabil cu niște mii de lei (nu foarte multe) pe lună. Nu le achităm nici pe acelea, ca să trezim în ei cine știe ce resorturi latente. Și ni se pare că lucrul pe care-l facem e extrem de pedagogic și de lucrativ. 

Nu dăm doi bani pe un contract în care scrie că este generat prin voința părților. A ambelor părți semnatare! Și că angajatorul trebuie să-l plătească pe angajat la o anumită dată din calendar. Probabil că în acele contracte nu spune că dacă iei bătaie de la Csikszereda sau de la Dumbrăvița nu-ți mai vezi banii până când nu obții și niște victorii.

Urmașii lui Makarenko

Ce nu înțeleg acești cetățeni care se cred mari conducători de fotbal este că pentru acel salariu fotbalistul de la FCM Alexandria sau de la Real Madrid vine la antrenamente, se pregătește, respectă programul clubului. Pentru victorii există prime, iar lefurile trebuie achitate la timp, conform înțelegerii scrise și semnate. 

Cum ar fi să auzim că dacă Realul pierde niște meciuri, don Florentino le blochează salariile lui Vinicius, Rodrygo sau Modric? Asta nu se va întâmpla niciodată, oamenilor civilizați nici nu le trece așa ceva prin cap. 

Le trece în schimb alor noștri, care au impresia că strânsul cu ușa e descins din pedagogia lui Makarenko (un zănatic sovietic, care era convins că educația se poate face doar prin metoda constrângerii) și că fotbalistul e un fel de sclav care dă randament numai după ce e înfometat corespunzător.