Cristiano Bergodi (59 de ani) povestește cum era Paul Gascoigne (56), alături de care a jucat la Lazio în perioada 1992-1995. Legendarul internațional englez a bifat 43 de partide pentru italieni și a marcat de 6 ori.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Bergodi, ați jucat inclusiv cu Paul Gascoigne. Cum era?
- O persoană foarte generoasă. Avea unele glume proaste în vestiar. Făcea lucruri care nu erau pe placul jucătorilor. Pe teren trăgea echipa după el. Eu n-am jucat mult cu el titular, s-a accidentat la genunchi. Talent mare! Era ca un fel de Maradona la Napoli.
- Spuneți-mi...
- Toată lume făcea poze cu el. Ziariștii veneau din Anglia după el ca să fie pozat. Fusese ales cel mai tânăr jucător... Sergio Cragnotti, care era președinte, i-a pus un paznic să stea mereu lângă el. Un bodyguard care se ducea cu el în fiecare seară. Venise cu cinci, șase prieteni de-ai lui și stăteau toți într-o vilă. El în fiecare seară pleca prin Roma, dar după o lună bodyguardul n-a mai rezistat și a plecat.
- Ha, ha, ha!
- Avea programul prea lung și era un dezastru. Bea multă bere... Incredibil, câte trei, patru sticle de bere, le bea ca pe apă!!
- Venea și beat?
- N-a venit niciodată beat la antrenament! Era o forță a naturii, puternic, fizic era extraordinar de bine. L-am văzut acum cum arată, săracul, a trecut prin probleme. De-atunci n-am mai vorbit cu el, nu doar eu, dar și restul colegilor mei. Au mai încercat să vorbească cu el, dar s-a detașat, nu răspundea la telefon.
- Apoi, patru ani ați lucrat cu Dino Zoff.
- O legendă! A venit după perioada de la Juventus și l-am avut patru ani. Un personaj extraordinar, care nu vorbea foarte mult. Nu era cu multe vorbe, dar când discuta în vestiar cu noi tremurau și pereții. El l-a gestionat foarte bine pe Gascoigne. În schimb, cu Zdeněk Zeman a avut probleme. Zoff a tăcut și a făcut ceea ce trebuia să facă un antrenor. Nu era dur, dar când vorbea spunea lucrurilor pe nume și Gazza mereu îl asculta, chiar dacă era naiv, boem.
{{text}}