Recunosc că m-a surprins asprimea cu care unii, lipsiți de orice îngăduință, au comentat așa-numitul Derby de România jucat duminică seara. Că a fost o calamitate. Că a dezamăgit crunt. Că nu s-a ridicat la nivelul promis etc. Cu scuzele de rigoare, promis de către cine și când?!
Însuși legendarul Mircea Lucescu, al doilea cel mai galonat antrenor din istorie, a părăsit Arena Națională înaintea fluierului final și a reclamat că "Ăsta nu e derby!". Într-adevăr, modest, rareori spectaculos, luptă oarbă, meciul n-a arătat a derby, dar chiar ne-am așteptat să fie?! Concret, penultima clasată, din ce în ce mai amenințată cu retrogradarea, a primit vizita liderului Superligii, doar că nici acesta n-a mai obținut un trofeu de 8 ani! În câteva rânduri a fost la un pas de el, de fiecare dată însă l-a ratat cu puțin.
Și-atunci, de unde până unde noțiunea pompoasă de Derby de România și, plecând de aici, pretenții peste pretenții, de parcă eram pregătiți să asistăm la Inter - Milan sau la City - United?! De presupus, logic, că din nostalgie.
În amintirea acelor sezoane demult trecute în care FCSB și Dinamo se numărau printre protagonistele campionatului. Iar din întâlnirile lor ieșeau scântei, dar și show-uri.
În măsura în care putem fi nostalgici, n-ar trebui să fim și exagerat de critici. N-am urmărit cea mai palpitantă partidă, dar nici pe cea mai urâtă, de neprivit. Dacă FCSB, mai puternică și mai omogenă, cu moralul sus, a câștigat la limită, Dinamo a opus o frumoasă rezistență și a pierdut onorabil.
Trist e însă faptul - asta, da! -, că învinsa a început cu numai 2 români și probabil că nu i-ar fi titularizat nici pe Cr. Costin și pe Amzăr în situația în care brazilianul Moura și spaniolul Larrucea n-ar fi fost suspendați. Iată un aspect care chiar s-ar cuveni să le dea serios de gândit oficialilor din Ștefan cel Mare.
Poate că, observația unora, Dinamo merita mai mult. Atât că fotbalul se joacă pe goluri, nu pe merite.
Când ne amăgim că suntem mai tari decât suntem, să ne aducem aminte, de pildă, că naționala noastră e creditată cu cota cea mai mică la Euro 2024. Spre lauda ei, a câștigat grupa clar și fără înfrângere, bravo!
Totuși, dintre cele 21 de echipe deja calificate, România e socotită ultima ca valoare, lotul său însumând 72,38 de milioane de euro, până și sub cele ale Sloveniei (131,15) și Albaniei (81,7)! Asta când francezul Mbappe e evaluat la 180 de milioane, el singur, iar reprezentativele Angliei și Franței la peste un miliard fiecare!
Ca atare, s-ar recomanda să ținem cont de asemenea detalii în clipa în care ne propunem să fim, ori chiar suntem, mai catolici și decât Papa. Poate că n-ar strica, greșesc?, să ne vedem lungul nasului și să judecăm după ce se întâmplă, nu după ce-am vrea să se întâmple.
{{text}}