La sfârșitul lui iulie, când l-a convins pe Vlad Chiricheș să revină la FCSB, de unde-l vânduse în 2013 lui Tottenham cu 10 milioane de euro, Gigi Becali și-a închipuit că a tras lozul câștigător. Întărea echipa cu un fundaș central recomandat de 75 de prezențe în națională, a cărei banderolă o și purtase de multe ori. Tot 75 de selecții a strâns și Cristi Chivu.
Ca atare, n-a surprins faptul că Becali i-a oferit lui Vlad 40.000 de euro pe lună, de departe cel mai mare salariu din fotbalul nostru. Pentru comparație, cu 10.000 peste cât primește Florinel Coman, vedeta formației și feblețea patronului. Reputația și experiența noului venit se cereau însă recompensate generos. Valoarea se plătește, se știe cu ce se ține obrazul subțire.
O singură problemă rămânea de rezolvat. Mai corect spus, de evitat. Ca Vlad să nu se mai accidenteze la fel de des ca în Italia. Să nu mai sufere din pricina unui corp fragil. A "picioarelor de porțelan".
Pentru că în Serie A, pe lângă numeroase absențe de scurtă durată, de la Napoli a lipsit o dată 153 de zile consecutiv, de la Sassuolo 137 și de la Cremonese 126! Clientul obișnuit al infirmeriei, nu altceva!
Întors la București, Chiricheș părea să fi scăpat de necazuri. S-a simțit bine și a îmbrăcat tricoul roș-albastru în 7 partide, 4 de campionat (321 de minute) și 3 de Conference League (196), de 3 ori integralist. Din păcate însă, pe 28 august a clacat iarăși și a trebuit să părăsească terenul în minutul 74 al duelului de la Arad cu UTA.
S-a apreciat inițial că are o ruptură musculară deloc gravă, care se va vindeca repede. Cum lucrurile s-au complicat, Chiricheș a mers, însoțit de doctorul Flavian Arămitu, medicul FCSB, să se opereze în Finlanda. Deși intervenția a reușit, refacerea întârzie și nimeni nu-i în măsură să precizeze când va reintra Vlad.
Altfel, din august și până azi, Chiricheș trebuia să încaseze câte 40.000 de euro pe lună, întrucât așa stipulează contractul și pentru că s-a accidentat în timpul unui meci. Cum ar veni, în câmpul muncii. Putea și poate să se trateze, dar să ia și suma convenită. Era dreptul lui și nimeni n-ar fi avut ce-i reproșa.
Băiat de caracter, un domn, Vlad a refuzat să fie plătit conform contractului pe perioada în care stă pe margine și s-a mulțumit cu 5.000 pe lună, a opta parte din salariu! Asta cu toate că, repet, putea pretinde întreaga sumă prevăzută în înțelegerea cu clubul.
Iată de ce consider, numai eu?, că atitudinea lui de a ceda lunar 35.000 de euro, prețul unei mașini cu ștaif, e una remarcabilă. Menită să facă impresie, să emoționeze.
Vor zice unii că Vlad a câștigat o căruță de bani în străinătate, la Napoli, de pildă, a ajuns până la 2,4 milioane pe an!, așa că e balta plină și nu sărăcește el deoarece pierde câteva zeci de mii. De acord. Doar că rar întâlnești astăzi pe cineva, dacă mai întâlnești!, care să renunțe la banii ce i se cuvin.
Alții au mai mult, dar se uită până și la ultimul leu. De aceea am și simțit nevoia să scriu acest text.
{{text}}