Așadar, Ovidiu Burcă n-a mai rezistat presiunii și s-a retras, evitând astfel să fie demis, căci acesta ar fi însemnat pasul următor. Cunoașteți istoria poetului revoluționar sovietic Maiakovski, despre care se zice că s-a sinucis strigând „Nu trageți, tovarăși!”.
Într-un moment în care numeroși fani roș-albi îl arată cu degetul, iar unii chiar îl admonestează cu „Groparule!”, mă distanțez de ei și privesc spre puținul rămas pe fundul paharului golit de Burcă.
Și-mi aduc aminte de promovarea din sezonul trecut, ispravă la care nu se aștepta nimeni. Considerată o adevărată minune în condiții de insolvență și de sărăcie, performanță ce ne-a luat pe toți prin surprindere.
Astăzi, când Dinamo ocupă penultimul loc în clasament, cu 10 puncte mari și late din 51 posibile!, evident că și Burcă e responsabil pentru dezastru. Și din cauza antrenorului s-a ajuns aici.
Mai vinovați sunt însă cei care i-au tot promis acestuia achiziții de valoare pentru ca, inventând scuze peste scuze, să nu-și respecte cuvântul.
Pentru a mai face o minune, ca echipa să supraviețuiască în Superligă, lui Burcă i-ar fi trebuit câțiva jucători de soi și nu i-a primit. Pe tema asta s-a discutat atât încât, dac-aș insista, aș repeta ce-au scris alții. Personal, oricâte animozități voi stârni, apreciez sincer priceperea și strădania lui Ovidiu Burcă.
Duminică seara, în prelungirile meciului de 0-1 cu liderul FCSB, am văzut un Dinamo abătut. Poate cel mai trist, o imagine simbolică, menită să impresioneze neplăcut.
Concret, în clipa în care, faultat, Ghezali a căzut la pământ și se zvârcolea de durere cerând ajutor, niciunul dintre coechipieri nu s-a apropiat măcar spre a afla ce i s-a întâmplat, niciunul, chiar niciunul! Doar un adversar, portarul Târnovanu, a venit lângă dinamovist, unde l-a și prins fluierul de final al arbitrului!
„Când o echipă încetează să mai acționeze ca o familie, începe sfârșitul”, declara cândva Sir Alex Ferguson, cel mai galonat antrenor all-time. Văzându-l pe Ghezali singur, parcă uitat de colegi, am înțeles că e timpul ca Burcă să plece.
Că nu mai poate salva corabia amenințată cu naufragiul și că ea are nevoie de alt căpitan. Cu mai mult curaj, dar și, înainte de orice, cu mai mult noroc.
{{text}}