Narcis Coman a fost primul portar care a câştigat trofeul de cel mai bun fotbalist român al anului, în 1978. Atunci, l-a învins pe bunul său prieten, Nicolae Dobrin, cel care și-a adjudecat primul trofeu din istoria tradiționalei anchete, organizată și în prezent de Gazeta Sporturilor.
Coman s-a născut la Giurgiu, pe 5 noiembrie 1946. La 13 ani, face pentru prima dată cunoştinţă cu mingea. Primul post, cel de portar, pe care care s-a consacrat și unde a jucat inclusiv la echipa națională a României. Dar povestea din spatele trofeului câștigat, de cel mai bun fotbalist român al anului, are o poveste specială.
- Domnule Coman, ați fost primul portar desemnat Cel mai bun fotbalist român al anului, în 1978.
- Peste Dobrin, Costică Ștefănescu și Cornel Dinu. Dar, hai să vă povestesc ceva.
- Vă rog!
- Eu cu un an înainte eram în Divizia B, când m-a luat Târgoviștea de la Steaua. Am jucat doar patru jocuri, după am făcut o criză de coloană. Aveam coloana deplasată 3 milimetri. Nicolae Proca mi-a zis că nu vreau să joc.
- Adică îi mințeați cu problemele medicale?
- Da. Și așa m-au suspendat un an de zile și m-au trimis la un regiment mecanizat la depozitul de carburanți. Dragostea asta de fotbal a rămas și rămâne, inclusiv astăzi aș intra în poartă să mai cad o dată pe minge. Atunci luam soldați care să-mi tragă la poartă, aveam o minge ascunsă. Un an de zile m-am pregătit la regiment.
- Dar v-ați enervat că ați fost acuzat pe nedrept?
- Da. Într-o discuție cu tata, el mi-a zis: „Oprește-te, bă, cu prostiile! Nu mai fi încăpățânat cum ești... Ai tu talentul tău, dar fă ca ei”. „Tată, îți promit că voi ieși cel mai bun fotbalist al anului și voi fi chemat în echipa națională”. „Hai, mă, lasă-mă în pace! Cu echipa națională și cu cel mai bun fotbalist al anului, portar”. „Foarte bine, ai să vezi!”.
- Și v-a ieșit!
- M-am pregătit la sânge! Nu credea nimeni. La antrenamente, dacă ieșeam pe o centrare și aveam o mică ezitare, a doua zi munceam de cinci, șase ori mai mult. Antrenament de 80-85 de minute!
{{text}}