Vocea lui Anghel Iordănescu trebuie ascultată și când nu ești de acord cu ce spune.
Frământările la zi ale iubitorilor sportului sunt legate de înfrângerea FCSB-ului în Cupă. Dar victoria Craiovei lui Mititelu nu e nicio surpriză (cum nu a fost nici aceea a Oțelului în campionat).
La FCSB e permanent acel aer de amatorism și trufie pe care îl impune patronul. Nu e nimic de comentat: FCSB va mai tot pierde așa și în prima ligă.
Iar la handbal, ne agățăm de iluzii deși limitele au fost clare în partida cu Germania. Asta – astăzi. Pentru la vară însă, avem o miză cu adevărat însemnată. Și de aceea ar trebui să fim atenți la familia Iordănescu.
Milităria jos din pod!
Anghel Iordănescu a ajuns antrenor la națională acum treizeci de ani și jumătate, într-o conjunctură complicată. Mai erau trei meciuri, unul ușor cu Feroe, și două grele, acasă cu Belgia și în deplasare cu Țara Galilor. Calificarea la World Cup 1994 era departe de a fi realizată.
Dar Iordănescu, fără altă experiență ca selecționer, a reușit să câștige toate aceste partide, să impună o disciplină la națională, a dat milităria jos din pod, cum se spunea pe vremuri.
Mai departe decât oricine
A promovat mulți tineri extraordinari – începând cu regretatul Didi Prodan. A făcut și greșeli, unele greu de iertat, ca neconvocarea lui Lăcătuș la Mondialul american. Dar per total a dus naționala mai departe decât oricine înaintea lui sau după el. Și i-au lipsit câteva minute de luciditate pentru a ne salva de dezastrul cu Suedia.
Iordănescu, cu stilul său meticulos și enervant, cu obiceiurile sale din alte vremuri, cu iconițele sale, cu fermitatea sa, a reușit acolo unde nu au reușit antrenori cu palmares uluitor, ca Emeric Ienei sau Mircea Lucescu.
Cel mai frumos deceniu
Sigur, a avut un context favorabil, Argentina a jucat fără Maradona și așa mai departe. Dar a reușit. Rezultatele au cântat pentru el, cum, de asemenea, se spunea pe vremuri.
Iordănescu a ținut bine în mână un vestiar greu, plin de fotbaliști importanți, și a traversat cu multe rezultate mari cel mai frumos deceniu din istoria fotbalului românesc.
Dacă ne întoarcem mai departe în timp, îl găsim câștigător al Cupei Campionilor Europeni și un jucător uriaș. Pe lângă el, Edi Iordănescu nici nu există ca fotbalist. Iar ca antrenor e încă prea devreme să ne pronunțăm.
În principiu și de fapt
Anghel Iordănescu a enunțat un principiu plecând de la o constatare adevărată: că jucătorii români trebuie să își îmbunătățească nivelul pentru Europeanul de la vară și că dacă nu joacă la echipele de cluburi ar trebui convocați alții care au jocuri în picioare și pot să țină un anume ritm.
Urmând logica Generalului, Ianis Hagi ar avea, evident, probleme. Joacă puțin la Alaves, nu reușește să fie titular, intră mai mult pe finaluri de meci. Și George Pușcaș ar avea probleme. Sunt chiar jucătorii care au înscris în victoria care ne-a calificat în Germania – meciul cu Israel din Ungaria.
Ce contează într-un vestiar
Bineînțeles că Edi Iordănescu nu o să îi lase acasă nici dacă l-ar sfătui anume așa Anghel Iordănescu, nici dacă Hagi & Pușcaș nu joacă la cluburi. Pentru că mai sunt și alte lucruri care contează într-un vestiar, iar rolul lor în calificare nu poate fi șters cu buretele peste noapte (nici n-a intenționat asta Anghel Iordănescu).
Sunt jucători care contează, care sunt de ani de zile la lot și chiar dacă traversează perioade mai grele uneori, măcar se dăruiesc total pentru echipa națională. O știe și Anghel Iordănescu, iar Edi Iordănescu o știe și mai bine.
Ce a vrut să spună Generalul
Cred că ne-am trezit într-o furtună într-un pahar cu apă, într-un scandal românesc de dragul scandalului, căci vorba Generalului, aspră cum ne-a obișnuit, era menită să pună presiune pe jucători, dar era o presiune, dacă îngăduiți termenul, pozitivă.
Nu căuta să-i demoleze, să-i demotiveze, ci, dimpotrivă, cu un semn de exclamare, să le aducă aminte că e ca în imnul național: acum ori niciodată!
Trebuie să joace la echipele lor de club, trebuie să fie bine pregătiți, trebuie să aibă jocuri în picioare, trebuie să crească nivelul, trebuie chiar să schimbe echipele dacă din diferite motive nu se pot impune la cluburile unde sunt acum. Asta a vrut Generalul să sublinieze și în principiu are dreptate.
Mai mult decât tot ce au făcut în fotbal
Totodată, nu cred că Ianis și Pușcaș, dacă vor fi sănătoși, vor lipsi de la Europeanul din Germania, chiar dacă asta i-ar enerva pe unii microbiști și, cum ziceam, nu cred că vor lipsi nici dacă nu vor fi titulari la cluburi. Poate nu vor juca titulari nici în Germania, dar vor fi acolo.
Dar ar face foarte bine să fie titulari la cluburi! Căci exact aceasta e șansa pe care au așteptat-o toată cariera ca să arate că pot fi, că sunt mari.
Pur și simplu, Europeanul acesta contează mai mult decât tot ce au făcut până acum în fotbal.
{{text}}