Virgil Stănescu (46 de ani) a fost unul dintre cei mai importanți baschetbaliști români, are meciuri în Germania, Belgia, Turcia, Rusia și România # A studiat și a jucat timp de trei ani la Universitatea Alabama de Sud, unde a și muncit pe cinci dolari pe oră # Dezvăluie motivele pentru care nu are o relație bună cu Carmen Tocală, președintele FR Baschet
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Virgil, de ce nu vom ajunge la nivelul echipelor din străinătate?
- Nu prea știm să facem ceva la nivel de Federație. Anumite cluburi fac asta, cum ar fi UBT de la Cluj, care promovează jucătorii. Nu este o direcție sistemică de a promova jucătorii, ei sunt actorii. Iar dacă nu cunoști actorii, nu te duci la film. Facem o treabă mediocră! Nu-i implicăm pe copii să fie Cristina Neagu.
- Bine, nu există niciun model din baschet.
- Da, dar după fotbal, baschetul este al doilea la nivel global. În baschet pentru a face performanță la nivel european îți trebuie niște bugete fantastice. Nu se justifică în consilii județene și primării sau administrație publică. CSKA Moscova are buget nelimitat sau Real Madrid, Barcelona, Bayern Munchen. Nu te poți bate cu ele. Nu poți ajunge la un buget ca să scoți capul la nivel european.
- Ai fost vicepreședintele Federației.
- N-am mai vrut să stau. Eram vicepreședinte, dar n-am făcut click cu sistemul în sine. Eram la Steaua, aveam alte priorități. Am vrut să mă întorc mai târziu, am participat la alegeri, dar am pierdut în fața doamnei Tocală. Nu facem click, avem viziuni diferite, prefer să stau deoparte.
- Eu o admir pentru că este bătăioasă.
- Eu spun că nu ne agreăm reciproc! Mai ales că e un sistem politizat, să spun așa. Nu prea e pe placul meu.
- Da, probabil că o știi mai bine.
- Eu o mai știu și din interior, dar asta nu înseamnă că nu poată să facă. Au existat bisericuțe și tabere, din păcate. Obiectivele sunt diferite. Unii vor lucruri de imagine, dar, din păcate, în sportul românesc, și n-aș vrea să deranjez sau să supăr pentru că unii oameni au experiență și sunt educați, ne lipsesc o mare parte din profesioniști.
{{text}}