Narcisa Lecușanu (47 de ani) este una dintre cele mai importante jucătoare de handbal din România: vicecampioană mondială cu naționala, campioană cu Oltchim Rm. Vâlcea, câștigătoarea Cupei Cupelor cu Ikast Handbold, dar și vicecampioana Germaniei, cu Borussia Dortmund. Aceasta povestește cum a crescut într-o familie cu părinți surdo-muți și cum era să fie călcată de tren în fața blocului din Bacău.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Să le spunem celor citesc că te-ai născut într-o familie cu părinți surdo-muți.
- Dumneavoastră o să vi se pară ieșit din comun, dar eu așa am deschis ochii pe acest pământ, cu mama și tata fiind cu acest handicap. Dumnezeu să-i odihnească! Suntem cinci frați, am fost a patra și-am crescut într-o oază de iubire.
- Dar voi?
- Noi nu avem nicio problemă, dar și la părinți a apărut mai târziu problema. Mama a făcut o meningită și așa a fost dobândită boala. Tata, din câte își amintea, în timpul războiului, de la o bombă... Tata până la patru ani a auzit.
- Și nu ți-a fost greu să te descurci?
- Mama a fost foarte avidă de educație, venind dintr-o familie de intelectuali. Dragostea a biruit orice problemă. Am comunicat cu ei doar prin semne, nu auzeau deloc amândoi. Mama citea foarte mult pe buze, pentru noi a fost ceva normal să creștem așa.
- Incredibil!
- E trist, e trist... Mai târziu, când au apărut telefoanele astea moderne, ne vedeam pe FaceTime. Mama a fost o femeie foarte deșteaptă, icoana mea!
- Apoi am citit că ai fost călcată de tren la Bacău?
- Nu m-a călcat efectiv trenul, dar a trecut peste mine! Aveam în jur de trei ani și jumătate. Noi locuiam la Bacău, lângă fabrica de hârtie Letea, care avea șine speciale pentru a ieși marfarele. Și ele ieșeau numai noaptea! Noi stăteam la bloc, foarte aproape de șine.
- Și cum s-a întâmplat necazul?
- Eram între linii și mă jucam. Fratele meu Edi era cu zece ani mai mare, iar el trebuia să aibă grijă de ăla mai mic. Dar m-a lăsat acolo. El juca fotbal într-un părculeț. Și dintr-odată a apărut trenul... Slavă Domnului că am ieșit de acolo teafără! Marele avantaj e că m-a observat mecanicul și a ridicat lamela, grila din față. Am avut doar o tăietură... Am stat acolo până a trecut și după am plecat acasă.
Au aflat târziu de mine, sora mea Camelia făcea deja handbal. Erau momente când mă milogeam să mă ia cu ea și mi-a plăcut foarte mult. Apoi domnul profesor Cornel Ciocoiu mi-a zis că sunt înaltă și că vrea să mă ia la echipa școlii. Am început acolo și așa mi-a dat Dumnezeu talentul. Sora mea a făcut carieră prea puțin pentru că s-a accidentat la spate
Narcisa Lecușanu, fostă jucătoare de handbal
{{text}}