Dumitru „Țețe” Moraru are 393 de meciuri în Liga 1, competiție în care a debutat în august 1974, într-un Dinamo – Steaua 2-0. Acesta povestește începuturile sale la Dinamo, dar și cum s-a ales cu porecla care l-a făcut celebru.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Moraru a câștigat de cinci ori Liga 1 și de cinci ori Cupa României, competiție în care a mai jucat alte trei finale. Are în CV și Cupa Balcanică atunci când evolua la Sportul. Mai mult a adunat 38 de selecții la echipa națională, pentru care a debutat în 1975, la un Grecia - România 1-1.
- Țețe, de unde ți se trage porecla asta?
- Dintr-un cantonament la Bușteni, când eram la juniorii Metalului. Eram într-o grupă cu fotbaliști mai mari cu patru ani. La un antrenament n-am mai rezistat și m-am băgat sub pat, unde am adormit. M-au căutat băieții și când m-au găsit au zis: „Uite-l, bă, doarme de zici că-i mușcat de musca țețe”. Și-așa mi-a rămas numele. Toată lumea îmi zice așa, inclusiv nepotul meu de șapte ani.
- În România avantaje importante?
- Erau bani mulți. Când am bătut Italia cu 1-0 la București și am eliminat pe Hamburg ne-au dat câte 40.000 de lei la fiecare, impozabili. Am luat vreo 25.000 în mână, când o Dacie era 60.000. Mai aveam și câștiguri, că toți eram angajați la câte o circă de miliție. Aveam în jur de 3.500 de lei pe lună!
- Păi, și mergeați?
- Niciodată! Pe lângă banii ăștia mai aveam 2.500 de lei pentru că eram în primele patru în campionat, plus 2.500 de lei indemnizație că jucam în națională, plus primele! Făceai 20.000 de lei pe lună. Eu nu vreau să vorbească lumea urât de mine, dar eu nici n-am știut ce-i ăla comunism. Pe cuvânt!
Când am terminat 8 clase m-am angajat la uzină la 23 August. Eram frezor! Doi ani de zile la cinci dimineață mă duceam la fabrică și eram cel mai bun. Tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, tot frezor, cu categoria a 8-a specială. Era ceva rar! Când am ajuns la echipa mare am abandonat
Dumitru Moraru, fost portar
{{text}}