„Ciudatul” Bernd Storck

Antrenorul neamț al lui Sepsi n-a cerut remanierea lotului. Ba, mai mult, s-a arătat mulțumit cu ce are la dispoziție.

Acum, când lumea vuiește pe ofsaidul de la Sfântu Gheorghe, iar Vassaras își cere scuze „în numele întregului colectiv”, a vorbi de bine despre antrenorul lui Sepsi înseamnă a credita un succes pe care toată lumea îl contestă. 

Dar nu despre asta e vorba, ci despre cum gândește Bernd Storck, dincolo de liniile roșii și albastre (culori întâmplătoare, oare?) trasate din dubița VAR.

Întâlnirea de la Budapesta

Acum câteva zile, la Fanatik Superliga, Laszlo Dioszegi a povestit cum de s-a ajuns la antrenorul german. Fiind personal în studio, am făcut cu voce tare diverse conexiuni, că Storck a antrenat naționala Ungariei, că Viktor Orban mai vine la câte un gulaș prin secuime, în fine, chibițăreli. 

Dioszegi a zis însă că un prieten din Ungaria i-a vorbit despre Storck și în scurt timp cei doi au ajuns să discute la telefon. Imediat după acea conversație, Storck se urca în mașină din Berlin, unde se afla în acel moment, iar oamenii de la Sepsi porneau și ei din Sfântu Gheorghe. 

Peste alte șapte ore se vedeau la un hotel din Budapesta și într-un ceas palma era bătută. Din acel moment, Bernd Storck era antrenorul lui OSK.

Metoda clasică

În asemenea situații, când un antrenor vine la o echipă care în ultima vreme n-a prea mers grozav (în fond, chiar de aceea și vine, că dacă lucrurile mergeau cum trebuie nu mai venea el, rămânea predecesorul) și mai sunt doar câteva etape până la pauza de iarnă, nou-venitul anunță revoluții în lot, remanieri, pleacă 20 de jucători și vin 25, de regulă dintre aceia cu care el, antrenorul, a mai lucrat. 

Nou-venitul tehnician e vocal, iese la rampă și spune că a găsit totul praf și pulbere, că e mult de muncă și așa mai departe.

Ultima soluție, nicio revoluție

Storck a procedat exact pe dos. Conform spuselor lui Dioszegi, după câteva zile de evaluări, neamțul a zis că lotul e în regulă, ba chiar că-i place. Și că în iarnă nu va fi nevoie de achiziții majore, poate doar de una-două.

Nici n-a venit cu o liotă de secunzi după el (doar cu unul), nici n-a cerut producția de pâini a patronului pe următorul an. Ci doar un salariu decent, cam de mijlocul clasamentului, în conformitate cu locul pe care se afla atunci echipa.

Coechipierul lui Marcel Răducanu

E vorba totuși de un tehnician cu experiență, la apogeu (face 61 de ani în ianuarie) și cu o fișă personal atractivă. 

Fost selecționer al Ungariei la CE 2016 (sigur mai țineți minte acel spectaculos 4-4 cu o Portugalie care peste o săptămână avea să devină campioană europeană), al Kazahstanului, antrenor al mai multor echipe de primă ligă din Belgia. 

Plus un fost fotbalist destul de important, cu 6 sezoane la Borussia Dortmund (aproape 150 de meciuri), fundaș lateral, fost coechipier acolo cu Marcel Răducanu în anii optzeci.

Să ceri și să oferi

Sigur că dacă n-a cerut o grămadă de transferuri, nu înseamnă că Storck va câștiga campionatul cu Sepsi. Are trei victorii la rând, dar la Galați, în ultimele minute, a fost bombardament la poarta lui Niczuly și mult noroc, iar cu CFR e faza de ofsaid de la golul victoriei. 

Nu asta e însă important, ci faptul că în peisaj mai există antrenori (și oameni, totodată) care știu ce să ceară și ce să nu ceară, dar mai ales știu ce să ofere.