Dacă selecționerul nu ar fi câștigat în Ancheta Gazetei, de-abia atunci însemna că e ceva în neregulă cu noi
Frumos mesajul lui Edi Iordănescu după ce a aflat că a câștigat trofeul "Antrenorul anului" în Ancheta Gazetei. Frumos atât în privința conținutului, cât și a stilului. Zici că e mâna unui profesionist al scrisului, fără ironie. Cred că și mai frumos era dacă selecționerul accepta să își transmită gândurile printr-un mesaj video, și nu printr-o scrisoare, abandonând ideea de a "nu mai avea prezențe în media, deoarece a primit prea multe solicitări din partea acestor instituții". Mă rog, e în situația care îi permite să se mai și alinte.
Fotbalul nu e știință. Dar nici ruletă
Calificând naționala la Euro 2024, Iordănescu Jr. era, de fapt, unicul candidat la trofeu. Cu tot respectul pentru Gheorghe Hagi, Laszlo Boloni sau Răzvan Lucescu. Linia trasă după parcursul României în preliminarii arată un parcurs impecabil, corolarul fiind acel "0" la rubrica înfrângeri. Cifrele și numerele din statistică nu cuprind jocurile mai slabe ori norocul. Fotbalul nu este știință, dar nici ruletă. Este o activitate care presupune pasiune, competență și muncă, la care trebuie să fii pregătit să primești pe poziție viitoare pasa din partea norocului.
Metoda eliminării factorilor perturbatori
Edi stăpânește primele trei capitole (pasiune, competență, muncă) și, asemenea tatălui său, strălucește la ultimul. O spun admirativ, nu peiorativ. Nu există incompatibilitate mai mare în fotbal decât ghinionul. Dincolo de sanctuarul iconițelor, Edi este însă un om care a știut ce are de făcut. Luată în derâdere, inclusiv de noi în presă, unitatea grupului s-a dovedit motorul care purtat caroseria nu foarte atrăgătoare spre un turneu final după 8 ani de absență. Când ai un lot de 2 și 3 stele, când majoritatea componenților acestuia evoluează la cluburi de categorie B și C, te bazezi pe disciplină asumată și camaraderie sinceră. Pentru ca grupul să funcționeze este nevoie să elimini elementele perturbatoare. Fitiliștii, năzuroșii, "comentatorii". Gen Mitriță, Ivan. A naibii coincidență, ambii de la Craiova domnului Rotaru, unde răsfățul a devenit marcă înregistrată!
Spre o probă de demnitate fotbalistică
Prin disciplină și forță a grupului se poate distila, cred, și un stil de joc. Sau măcar o schiță a acestuia. Ar fi pasul următor în definirea profesională a antrenorului anului. Participarea naționalei noastre la Euro nu trebuie să fie un act de prezență, ci o probă de demnitate fotbalistică. Ironizat și acuzat de snobism de-a lungul anilor din cauza, de fapt, datorită, insistenței de a folosi tehnologia în pregătirea partidelor și studierea adversarilor (mai țineți minte sintagma "Edi-dronă"?), selecționerul are acum un atu tocmai în asta. Coabitarea ireproșabilă cu noile mijloace de decriptare a jocului. Deși unii încă mai suspină după antrenorii cu biciul în mână.
Vaccin contra invidiei
Orice va face, Edi Iordănescu rămâne și băiatul lui tata. Cu avantaje și dezavantaje. Câți mai au însă tupeul acum să țipe că Edi a fost numit la națională pe bază de relații politice? L-a ajutat totuși în cariera de antrenor numele tatălui? Bineînțeles. Dar ce era să facă, să se dezică de numele lui? Nu probabil, ci sigur, calificarea la Euro i-a oferit certificatul de imunitate pe care nu ți-l dau zeci de doze de vaccin contra invidiei celor din branșă. De acolo vin strâmbele/contestările, nu din media. Ca dovadă, Edi Iordănescu a fost votat masiv de ziariștii Gazetei în Ancheta de final de an și mai modest de antrenorii și căpitanii formațiilor din prima ligă.
Profită de premiu, Edi, îl meriți! Profită de moment, pentru că succesul și faptele bune sunt marfă perisabilă. Și o rugăminte: încearcă să nu te blazezi! Iar peste ani, la o altă anchetă, să nu ne dai cu premiul în cap ca domnul Lucescu, excedat de atâta glorie. Deși, la cum merg lucrurile, peste ani Gazeta s-ar putea să fie o amintire.
{{text}}