Marko Dugandzic (29 de ani) a fost ales „Cel mai bun jucător străin” în tradiționala Anchetă a Gazetei Sporturilor. Într-un interviu în exclusivitate pentru GSP.RO, acesta vorbește în premieră despre drama care i-a marcat cariera: moartea bruscă a tatălui său, eveniment care i-a dat viața peste cap, în perioada în care juca pentru CFR Cluj.
- Marko, ai jucat la CFR Cluj două sezoane și ai marcat doar un gol în 14 meciuri. Ce s-a întâmplat acolo?
- Am jucat la CFR șapte sau opt luni.
- Dar pe parcursul a două sezoane, nu?
- Da, am început în ianuarie, am mai prins un meci sau două în vară, apoi am plecat.
- Ce s-a întâmplat la CFR?
- N-am vorbit deloc despre asta, nu am simțit nevoia să o fac, dar acum au trecut mai bine de doi ani. Am avut o tragedie mare în familie, nu era vorba despre fotbal. Mi-am pierdut tatăl și asta m-a afectat foarte tare! Nici măcar acum, când vorbesc, nu mă simt bine. Am avut o perioadă de trei, patru luni în care doar veneam la antrenament, dar nu eram prezent mintal, pentru că treceam prin ce treceam.
Cam jumătate din timpul meu la CFR nu a fost o perioadă bună. Așa e fotbalul. Nu prea știu ce să spun despre partea sportivă. De cele mai multe ori intram pe teren cinci, zece minute...
Marko Dugandzic, atacant, fotbalistul străin 2023
„Tata a ajuns la spital și totul s-a întâmplat în trei zile... ”
- Dar mintea ta nu era acolo, erai cu gândul la tatăl tău și la tragedie.
- Da, asta s-a întâmplat în finalul lunii ianuarie, când a reînceput sezonul. Până în aprilie nu am fost bine, dar ăsta e fotbalul, asta e viața...
- Îmi permiți să te întreb de ce s-a întâmplat cu el?
- Da, a fost vorba despre Covid. Au fost multe lucruri complicate, nu știu ce s-a întâmplat exact. A făcut și vaccinul, nu știu. A ajuns la spital și totul s-a întâmplat în trei zile... M-am dus acasă pentru două săptămâni, mi-am pierdut forma fizică. A fost o perioadă a vieții. M-am simțit foarte bine la Cluj. CFR e un club mare, dar, în final, așa a vrut Dumnezeu să fie.
- Care a fost rolul tatălui tău la începutul carierei tale? Mulți jucători sunt influențați de tații lor, merg împreună la fotbal, se uită la meciuri.
- Exact, m-a susținut cel mai mult! Nici nu pot să descriu, era mândru de mine. Eram dintr-un sat, mă ducea în fiecare zi la oraș, la antrenament. Lucra în poliție, mă ducea la antrenamente, mă și aștepta.
„Cred că tata e mândru de mine și sper că vede totul!”
- Cu mașina de poliție sau fără?
- Câteodată avea mașina de serviciu, altădată era cu cea personală. Ha, ha, ha! Uneori pleca de la muncă pentru a mă duce la antrenament. Încă de când eram mic a jucat un rol important și, acum, cred că e mândru de mine și sper că vede totul.
- Cred că ar fi fost fericit să vadă că ai câștigat premiul și, pe lângă asta, cred că i-ar fi plăcut să ne spui o poveste amuzantă cu el, din copilărie. Vrem să te vedem zâmbind acum, în timp ce te gândești la tatăl tău.
- Da, am o grămadă! De exemplu, povestea cu ghetele de fotbal. Nu aveam bani pentru ele, așa că l-a rugat pe șeful său să îi împrumute niște bani pentru ele. A luat acei bani doar pentru a-mi cumpăra ghete, ca eu să pot să merg la antrenamente. A dat totul pentru mine, e un sentiment frumos.
2,2 milioane de euroeste cota de piață pe care o are în acest moment Marko Dugandzic, conform siteului de specialitate transfermarkt.com
{{text}}