Pare ciudat să alegi antrenorul anului încă din luna iunie. Dar așa s-a întâmplat.
Deși, pe parcursul lui 2023, Iordănescu a dus România la EURO, Hagi a mai luat un campionat, s-au remarcat și alte nume importante de antrenori români, eu am considerat că orice a fost sau ar mai putea fi în fotbalul românesc anul acesta nu poate depăși, ca efect fotbalistic și emoțional, ceea ce a reușit Ovidiu Burcă la Dinamo. Așa că l-am pus pe locul 1.
Impactul a fost fabulos, indiferent ce s-a mai întâmplat de atunci. Nu poate șterge cu nimic un sezon istoric din toate punctele de vedere, pozitive și negative.
Un eșec nedrept
S-a insistat mult pe „schimbarea ADN-ului acestui club”. Unora nu le-a convenit formularea, însă ea este complet adevărată. Realist vorbind, Ovidiu Burcă a creat un „înainte” și un „după” la Dinamo. Faptul că nu a reușit să facă mai multe în Liga 1 e pe undeva nedrept, în marea ecuație a universului, și este eșecul unui sistem mai complex, nu doar un eșec al lui. El a fost doar mult lăudatul punct fix al sistemului, punct care până la urmă nici nu a mai fost „atât de fix”, oricum.
Pare că sunt 10 ani între momentul promovării și momentul rezilierii, dar sunt de fapt doar 6 luni.
Nu a trecut atât de mult timp între momentul memorabil în care suporterii dinamoviști au dat năvală pe teren, la Mioveni, sărbătorind promovarea, aruncându-l în sus, pe brațe, și momentul în care i-au cerut demisia, pe Arena Națională.
Merita un alt final
Analizând totul la rece și privind în ansamblu, titlul de „antrenorul anului” este puțin greșit. Incomplet. Pentru că el a fost mult mai mult decât un antrenor pentru Dinamo. Iar asta i-a făcut și bine, dar și rău.
Superputerea lui Ovidiu este să-i facă și pe alții să creadă. Nebunia și mentalitatea lui au dat valoare echipei și momentului. Din ideile lui au ieșit victorii, calificări, promovări, chiar investitori și multe, multe altele.
Dar tot din ideile lui au rezultat și decizii neinspirate, au venit înfrângeri dureroase - 11 consecutive, care însă nu au făcut anunțul plecării mai puțin devastator pentru cei care considerau că el personal, ca om, merita un alt destin la Dinamo. Și un alt final, dacă tot era să fie.
„The streets won't forget”
O imagine postată de Tribuna Dinamo după Dinamo - Oțelul 3-0, în play-off-ul ligii secunde, sintetizează foarte bine ceea ce a reușit să schimbe Ovidiu Burcă, din perspectiva suporterilor, în prima parte a acestui an - „Mister, ne-ai reîndrăgostit de Dinamo”:
La 7 luni distanță, imaginea publicată la acea vreme de Radio Dinamo, cu el sărbătorind un alt 3-0, de data aceasta cu Steaua, și-a făcut loc pe un poster uriaș afișat la Tribuna Zero a Stadionului „Arcul de Triumf”, la meciul cu U Cluj:
Sunt literalmente momente de neșters.
Ce a făcut Ovidiu Burcă la Dinamo în aproape 500 de zile se întâmplă o dată în viață, fie ea de antrenor, de jucător sau de suporter. Iar Ovidiu concentrează toate cele trei ipostaze în istoria „câinilor” și asta nu i-o va putea lua absolut nimeni. E un contract pe viață.
{{text}}