Michail Antonio, 33 de ani, a început fotbalul într-o ligă regională, a depășit toate obstacolele și a ajuns în 2015 la West Ham United, devenind golgheterul all-time al clubului în Premier League. Victima rasismului, atacantul de culoare spune: „Poți să-mi zici orice, nu-mi influențează viața. Mă voi duce acasă și-mi voi săruta soția, îmi voi îmbrățișa copiii".
Michail Antonio e un nume pe care oricine îl știe în Premier League, nu doar fanii lui West Ham United. O impresionantă combinație de forță, viteză și tehnică. Londonezul, 1,80 m și 82 kg, aleargă bine, driblează bine, șutează bine.
Dacă se întoarce cu fața spre poartă, fiecare stoper știe că e pericol iminent, maxim. Foarte greu îi iei mingea, pentru că o protejează excelent, și când sprintează nu-l mai prinzi. Iar în careu se simte perfect.
Michail Antonio, ultimul gol pe „Upton Park". Primul gol pe „London Stadium"
La 33 de ani, atacantul de culoare e unul dintre cei mai performanți jucători din istoria lui West Ham, are 77 de goluri și 45 de pase decisive în 290 de meciuri în toate competițiile. În Premier, e cel mai prolific all-time la club, cu 63 de reușite (241 de partide), 16 peste italianul Paolo Di Canio.
Vrea să depășească 100 în campionat. Deocamdată, are fix 100 de goluri influențate, adunând și assisturile. Ar putea fi în curând și cel mai bun pasator în elita Angliei pentru „The Hammers". Încă șase și va avea 43 de assisturi, unul în plus față de Mark Noble.
E parte din legenda acestei echipe. Ultimul care a înscris pe „Upton Park", în 2016, la despărțirea de stadionul pe care West Ham jucase 112 ani! Și primul care a punctat pe „London Stadium", tot în 2016, fostul „Olimpic" unde evoluează și acum.
Fratele lui Michail Antonio: „Nu mă face să-ți iau ghetele și să mă lași baltă!"
Nu a fost însă deloc un drum ușor pentru el în fotbal. Din contră chiar. Într-un interviu pentru The Guardian, și-a amintit că, la 17 ani, voia să renunțe la sport. Trăise două experiențe dificile.
După șase săptămâni de probă la Queens Park Rangers, în care a marcat și a pasat, i s-a spus că nu va fi păstrat. Explicația celor de la QPR, stupefiantă: „Nu ai dat suficiente centrări". A fost respins și la Wimbledon, care a refuzat să plătească o taxă de 7 lire sterline pentru a-l înregistra.
În acea perioadă, l-a salvat fratele său John, mai mare decât el. „M-a dus la un magazin de tip outlet și mi-a cumpărat prima pereche de ghete bune", a povestit Antonio. „Nu mă face să-ți iau astea și să mă lași baltă!", l-a avertizat John. „Acelea au fost ghetele în care am devenit profesionist", a adăugat jucătorul.
Michail Antonio: „De la Ian Wright, nu mai există fotbalist aruncat la coș"
A pornit de jos, de foarte jos. La 18 ani, era la Tooting&Mitcham United, într-o ligă regională. A urcat la Reading, apoi la Cheltenham, în liga a treia. Acolo a debutat la profesoniști, în 2009, la 19 ani. După multe împrumuturi și transferuri, a ajuns în sfârșit la West Ham, în 2015. Avea 25 de ani când a descoperit Premier League!
Michail Antonio are un șut necruțător. Atacantul lui West Ham a înscris și la 3-1 cu Chelsea, în acest campionat Foto: Guliver/GettyImagesDe aceea, l-a apreciat enorm pe Ian Wright, care a pătruns în fotbalul pro la 24 de ani, devenind unul dintre marii atacanți englezi. „Wright m-a inspirat. Continuă să crezi că ești pe calea corectă, orice ți se poate întâmpla", e convins Michail. „De la Wright, nu mai există fotbalist aruncat la coș". Fiecare are momentul lui.
Nu a uitat că, într-o zi, un tânăr de 21 de ani l-a întrebat: „E prea târziu?". Niciodată nu e prea târziu pentru a exploda în fotbal, în sport, în viață, i-a răspuns. I-a dat trei exemple:
- Jamie Vardy, de care nimeni nu a știut până la 23 de ani, transferându-se doi ani mai târziu la Leicester, unde a rămas din 2012. Și încă e activ, la aproape 37 de ani.
- Ian Wright. La 22 de ani, încă era la Greenwich Borough, o formație pierdută în ligile regionale. Remarcat, a zburat spre Crystal Palace. Și, de acolo, la Arsenal și naționala Angliei.
- Și el.
Michail Antonio: "Nu doar copiii de culoare vin pentru povestea mea. Toți copiii vin"
Din 2015, Antonio nu i-a mai părăsit pe „ciocănari". A suferit, a fost testat pe multe posturi, a jucat fundaș dreapta, mijlocaș, extremă. Astăzi e vârf, numărul 9, cunoscut de toți.
„La West Ham m-am luptat permanent. În fiecare an a trebuit să dovedesc că sunt valoros, că am calitate să fiu aici. O luptă care m-a făcut un jucător mai bun. Și toți antrenorii au văzut lucrurile pozitive pe care le pot oferi echipei", a spus atacantul.
Aici, la West Ham, se va retrage probabil. E un model pentru adolescenți: „Îi atrage pe toți faptul că am pornit de jos, de la amatori, și am parcurs un lung drum spre Premier League".
Ce îi place și mai mult e că „nu doar copiii de culoare vin la mine, pentru povestea mea, ci toți puștii vin la mine".
Ideea lui Michail Antonio: depunctarea echipelor în cazuri de rasism!
Așa cum se prezintă, Michail a fost mereu un luptător. Mai ales împotriva rasismului. În 2019, după ce Rudiger (atunci la Chelsea) a fost abuzat de un fan al lui Tottenham în mijlocul unui derby, jucătorul lui West Ham a ieșit în față și a luat atitudine.
„Autoritățile din fotbal trebuie să reacționeze mai dur", a spus el atunci. „Pedepsirea persoanei vinovate nu va rezolva niciodată situația. Unicul mod de a opri asemenea atacuri e să sancționezi echipa". Să o depunctezi! „Dacă echipa va fi lovită, suporterii aflați lângă cel care vrea să imite maimuțe îl vor opri, pentru că și ei se vor simți lezați. Dacă va fi sancționat clubul, dar nu amenzi, ci depunctare, nimeni nu-i va mai permite să fie rasist".
Michail Antonio: „Dacă vii și mă lovești cu pumnul, mă voi apăra"
În 2021, și Antonio a fost victima rasismului, la un meci cu Leeds. Susținătorul rivalilor a fost condamnat la închisoare cu suspendare, muncă în folosul comunității și suspendare pe patru ani de pe orice stadion din fotbal.
Dar el rezistă acestor atacuri, s-a „blindat" contra lor. „Rasismul nu mă afectează, nu-mi afectează viața. Poți să-mi zici orice, nu-mi influențează viața. Mă voi duce acasă și-mi voi săruta soția, îmi voi îmbrățișa copiii", a declarat cândva, tot pentru The Guardian.
A impus o barieră clară: „Dacă vii și mă lovești cu pumnul, mă voi apăra". Altfel, nu răspunde. „Unii mi-au urlat în față încercând să mă enerveze. Replica mea: «Nu sunt aici să mă bat, sunt aici să iubesc»".
Michail Antonio a jucat primul meci pentru Jamaica la 31 de ani
Și la națională a așteptat mult înainte să debuteze. În 2016, i s-a propus să joace pentru Jamaica datorită originilor sale. A refuzat, voia să poarte tricoul Angliei. Mereu a apărut ceva care l-a împiedicat să evolueze pentru Albion.
În august 2016, selecționerul de la acea vreme, Sam Allardyce, l-a convocat la un meci cu Slovacia, dar l-a lăsat pe banca de rezerve. În martie 2017, Gareth Southgate l-a chemat și el, pentru partidele cu Germania și Lituania. Dar atacantul s-a accidentat și a ratat acea reunire.
În februarie 2021, federația de la Kingston l-a căutat din nou și, în cele din urmă, a acceptat. În vara acelui an, a primit noul pașaport, iar în septembrie a debutat la naționala Jamaicăi. Avea 31 de ani. Astăzi are 13 selecții și 3 goluri pentru „Reggae Boyz".
{{text}}