Povestea carnetului de care Loți Boloni nu se desparte în timpul meciurilor » De unde s-a inspirat și ce scrie: „Nimeni nu poate să înțeleagă aici, pentru că scriu în maghiară"

Ladislau Boloni, antrenorul în vârstă de 70 de ani, veteranul tehnicienilor din Ligue 1, a spus totul despre carnetul pe care îl are întotdeauna la el în timpul partidelor. Și acum, la FC Metz, și înainte, de-a lungul întregii sale cariere întinsă pe trei decenii.

Ladislau Boloni, 70 de ani, cel mai în vârstă antrenor din Franța și unul dintre veteranii fotbalului european, a promovat-o pe FC Metz în Ligue 1 de la prima încercare și încearcă acum să o mențină acolo.

Primele 17 etape ale sezonului au fost ca un montagne russe continuu, sus-jos-sus-jos, patru etape bune, în ascensiune, urmate de patru runde dezamăgitoare, în cădere, cu înfrângeri. Iar revenire, iar prăbușire. Lorenii sunt pe locul 14, cu 16 puncte, două deasupra poziției de baraj și patru peste zona retrogradării.

Ladislau Boloni a preluat ideea carnetului de la Louis van Gaal și Ajax

De aprope trei decenii, de când e tehnician (în vara lui 1994 a preluat-o pe Nancy, prima sa echipă), Loți nu se desparte de carnetul lui. Nu e meci să nu apară cu acel blocnotes, să nu noteze ceva într-un moment sau altul, pentru a nu pierde nicio informație importantă, pentru a nu o uita prins în vâltoarea jocului.

Într-un interviu pentru revista franceză So Foot, Boloni vorbește de nelipsitul carnet. De unde s-a inspirat, de ce scrie și ce scrie în el.

„E același tip de blocnotes de la început. A fost o întâmplare. Când mi-am luat diploma de antrenor la Clairefontaine, trebuia să urmez un stagiu la o echipă renumită. Cum îl cunoșteam bine pe Laszlo Jambor, preparatorul fizic al lui Ajax, echipa lui Louis van Gaal (n.r. câștigătoarea Ligii Campionilor în 1995), am petrecut acolo câteva zile. La Amsterdam, ei foloseau acest tip de carnete. De atunci am avut grijă să nu-mi lipsească niciodată carnetul", a povestit tehnicianul.

Ladislau Boloni: „Odată ce e scris negru pe alb, continui să observ jocul, știind că trebuie să răspund la întrebare"

De ce a simțit nevoia să scrie mereu? „În perioada carierei de jucător, nu-mi plăcea când antrenorul spunea la pauză generalități de genul «Haideți, băieți! Credeți în voi!». Asemenea lucruri te pot motiva când ești tânăr, dar după un timp au mai puțin impact. Acele momente de la pauză sunt singurele în care antrenorul le poate într-adevăr vorbi jucătorilor pentru a-și influența echipa. În prima repriză, încerc să înțeleg dacă planul pregătit pentru meci funcționează sau nu", a spus Boloni.

Nu s-a oprit cu explicația. „Primele observații de pe carnet sunt întrebări pentru mine. De exemplu: «De ce adversarul pătrunde prin apărarea mea?». Odată ce e scris negru pe alb, pot continua să urmăresc partida, știind că trebuie să răspund la această întrebare până la pauză. Sigur, cunosc adversarul înaintea înfruntării și vreau să aflu la ce să mă aștept ca poziționare. Mă pun întotdeauna în pielea celuilalt antrenor pentru a descoperi ce echipă aș alinia dacă aș fi în locul lui. 

Totuși, după startul întâlnirii, e nevoie de ajustări față de ce îmi imaginam. Dacă adversarul are doi atacanți, nu unul singur, dacă aripa dreaptă intră în centru, dacă fundașul lateral se retrage mult sau atacă în profunzime, notez totul și văd dacă echilibrul e respectat. Apoi, există mici detalii pe care le observ sau le simt. Poate fi o prostie pe care o face un jucător, de exemplu. Scriu și pentru a nu le uita la pauză sau pentru a le avea la sfârșitul meciului. Fapte concrete pentru a nu spune lucruri generale la pauză".

Ladislau Boloni: „Uneori sunt cuvinte, alteori semne, câteodată fraze complete. Critici, cele mai multe"

Boloni trece într-o zonă aspectele colective și în altul pe cele individuale. „În general, rezerv pe partea principală a paginii observațiile despre echipă și meci. Pe verso, întrebările și ce remarc la nivel individual. Știu calitatea jucătorilor mei și, când nu o găsesc la unul dintre ei, pun un semn de întrebare în dreptul său și îl întreb la pauză: «Ești mulțumit de pasele tale în adâncime?», de exemplu. O întrebare care deschide o discuție și îmi permite să am un feedback din partea lui".

Are stilul său de a nota în carnet. „Uneori sunt cuvinte, alteori semne, câteodată fraze complete. Dar nu îi las pe alții să le citească direct, pentru că scriu în maghiară. Nimeni nu le-ar înțelege aici".

A adăugat o nouă explicație. „Când un jucător intră pe teren, pot să-i ofer sfaturi bazându-mă pe o schemă. Îi zic: «Poți urca aici» sau «Acolo, e o gaură!». Pot sublinia lucrurile pozitive pe care trebuie să continuăm să le facem, însă cele mai multe sunt critici, mereu având ca scop ameliorarea jocului".

Ladislau Boloni a învățat de la profesorul de literatură: „Citesc cu creionul în mână"

Loți acceptă că tehnologia poate ajuta antrenorul să fie mai bun. „Trebuie doar să o folosești corect", a atras atenția. „Cred că sunt foarte capabil să conduc o pregătire fizică de cinci, șase săptămâni înaintea unui campionat. De la A la Z. Sunt exerciții la care nu renunț, dar știu și să ascult și să admit că anumite elemente propuse de preparatorul fizic pot îmbunătăți situația și se integrează în munca mea".

Boloni a dezvăluit că și citește, nu doar scrie. Însă și atunci, el apelează la scris. „Cele două sunt legate", a afirmat tehnicianul. „La 14-15 ani, am avut un profesor de literatură pe care îl apreciam mult. La acea vreme, nu țineam cont de tot ce ne sfătuia, după aceea i-am dat dreptate. 

Profesorul mi-a spus să citesc o carte cu un creion în mână, pentru a sublinia capitolele sau frazele care mă interesau. Astfel, găseai mai ușor ce ți-a plăcut. Când am citit «Mă numesc Roșu», cartea lui Orhan Pamuk, scriitorul turc care a primit premiul Nobel pentru literatură, am învățat mult folosind această tehnică".

Citește și alte știri de fotbal internațional: