Dan Udrea scrie despre marile întrebări ale sportului românesc în 2024: „Cine ești, cu adevărat, David Popovici?” + TREI dileme din fotbal

Ne așteaptă probabil cel mai ofertant an sportiv din 2016 încoace # Vom fi la Euro cu naționala mare, urmează Jocurile Olimpice, avem un fotbalist pe punctul de a face obiectul unui transfer fabulos, iar campionatul intern se anunță mai atractiv ca niciodată și ar trebui să fie baza rezultatelor pe care ni le dorim în cupele europene la vară. # În tot acest context plin de provocări, se nasc însă 5 mari întrebări. La care vom primi un răspuns pe parcursul lui 2024.

1. Cine ești, cu adevărat, David Popovici?

La vară avem Jocuri Olimpice, dar parcă niciodată nu am așteptat cu atât de mult interes o ediție pentru a ne răspunde la o întrebare care prinde tot mai mult contur și greutate în sportul românesc: cine e, cu adevărat, David Popovici? 

Fenomenul care în 2021 și 2022 a spart aproape toate barierele și deși nu împlinise încă 19 ani, cât are acum, a uimit lumea natației mondiale? Sau sportivul care pe parcursul lui 2023 a dezamăgit?

Anul trecut, la Mondialele de la Fukuoka, n-a reușit să-și apere niciunul dintre titlurile mondiale pe care le antamase, într-o manieră fabuloasă, în 2022, la Budapesta. 

Nu doar că n-a reușit asta, dar n-a terminat pe podium nici la 100 metri (locul 6), nici la 200 metri (locul 4). O altă decizie extrem de bizară a fost anunțată în toamna trecută: Popovici nu dorește să participe la Mondialul din acest an, programat între 2 și 18 februarie la Doha (Qatar). "Prioritizăm".

Paris 2024 va fi testul care ne va spune dacă Popovici va intra în galeria selectă a unor sportivi uriași pe care România i-a avut, gen Nadia, Ilie Năstase, Lipă etc, sau dacă a fost doar un balon de săpun, care s-a spart prea devreme și care n-a creat o imensitate de iluzii, dar care va lăsa în urma lui doar foarte multe enigme și întrebări?

20 de anifără 7 săptămâni va avea Popovici la data la care vor debuta Jocurile Olimpice din vară, din capitala Franței

2. Va reuși România să oprească prăbușirea la Jocurile Olimpice?

Nu avem motive să fim optimiști pentru participarea din vară, de la Paris, la Jocurile Olimpice. 

Singura dilemă e dacă vom fi sau nu mai slabi decât la precedentele două ediții. La care am fost dezastruoși. Am cucerit câte o singură medalie de aur. 

Atât de jos am fost doar la Helsinki 1952. Mai jos am fost doar la Olimpiada lui Hitler, din 1936, de la Berlin, când am luat o singură medalie, de argint.

România la precedentele 6 ediții de Jocuri Olimpice

Acum, speranțele sunt de la același sport, singurul care a performat cu adevărat în ultima vreme: canotajul. Nu vom avea niciun sport de echipă, iar la unele discipline la care cândva am însemnat ceva, gen gimnastică și atletism, ne uităm practic mai degrabă cu milă, din perspectiva sportivilor noștri.

La ce sporturi am luat cele 11 medalii de aur în 2000

3. Ce facem la Euro?

Suntem din nou la un turneu final. Calificarea în sine e o performanță, însă grupa din care facem parte ne deschide o perspectivă atractivă.

Să încercăm, pentru doar a doua oară în istorie, să depășim faza grupelor. S-a mai întâmplat în 2000, când am trecut de o serie infernală, cu Germania, Anglia și Portugalia, dar aveam o națională de top, singura care i-a cuprins cu adevărat și pe Gică Popescu, dar și pe Chivu și Belodedici. Și pe Hagi, dar și pe Adrian Ilie și Mutu.

Acum, trebuie să alegem dintre Nedelcearu, Rus și Racovițan, dar și între Pușcaș, Louis Munteanu și Bârligea. 

Totuși, grupa e bună: Belgia, Slovacia și probabil Ucraina. Chiar și cele mai bune 4 echipe (din 6 grupe) de pe locurile 3 vor accesa "optimile", astfel că avem șanse reale de calificare. 

Pentru a atinge însă cea mai bună performanță la un Euro, ar trebui să jucăm sferturi de finală. Am terminat de două ori pe locul 7 (1984 și 2000), la prima ediție au participat doar 8 țări.

16 meciuria disputat România la turnee finale de CE: am obținut o singură victorie, 3-2 cu Anglia, în vara lui 2000

4. Sparge Drăgușin topul all-time al transferurilor jucătorilor români?

Este, de departe, cel mai în vogă fotbalist român. E titular în Serie A, campionat din Top 5, iar vârsta, doar 21 de ani, îi deschide o perspectivă fantastică de a prinde un transfer răsunător. Care, automat, va însemna și o sumă imensă. 

Aproape sigur, el va reuși să doboare recordul vechi de peste 20 de ani, deținut de Mutu, în privința fotbalistului român pe care s-a achitat cea mai mare sumă all-time. 

Atunci, Adi a fost cumpărat de Chelsea cu 19 milioane de euro. Drăgușin, care a fost desemnat Fotbalistul român al anului 2023 în Ancheta Gazetei Sporturilor, va împlini 22 de ani în februarie.

În vara trecută, Genoa l-a achiziționat definitiv de la Juventus, în schimbul a doar 5,5 milioane de euro. În schimb, cel mai scump transfer, deja realizat, al unui fundaș central născut în același an cu Drăgușin (2002), e cel al croatului Gvardiol, cumpărat de City de la Leipzig pentru 90 de milioane de euro.

Cei mai scumpi jucători români all-time

5. Vom avea echipă în grupele noului format al cupelor europene?

Competițiile intercluburi de pe continent vor suferi o transformare radicală. Nu vor mai exista grupe ca până acum, ci un singur campionat, pentru fiecare competiție în parte (UCL, Europa League și Conference), în care vor lua parte câte 36 de echipe.

 Fiecare club va disputa 8 jocuri, cu 4 adversare diferite, câte două din fiecare urnă valorică. La final se va face un clasament, iar eliminate vor fi doar ultimele 12 clasate. 

Primele 8 vor merge direct în "optimi", iar formațiile de pe locurile 9-24 vor disputa o dublă manșă, câștigătoarele urmând să ajungă și ele în "optimi".

România n-a mai fost în grupele Ligii Campionilor de 11 ani, în cele din Europa League din 2020, în vreme ce nici Conference n-am mai accesat în vara trecută. 

Cel mai bine clasat club din România, în clasamentul coeficienților cupelor europene, e CFR, care e abia pe poziția a 66-a. FCSB e pe 121, iar Universitatea Craiova pe 174.

România în grupele cupelor europene, în precedenții 6 ani

Citește și: