Jucăria

Coman, cu vârf şi îndesat.

Era să zic că Gică Hagi e omul cel mai serios din lume, dar m-am răzgândit brusc, acela e Kopic. Toată planeta stă pe umerii lui firavi. O mână de om cu un chip brăzdat de griji precum câmpurile Marnei de proiectile. 

Hagi are momentele lui de umor, câteodată involuntar, iar când râde, râde plin, fără rest şi ironii, ca un copil. Râde de el, ceea ce o calitate inestimabilă, şi, îl suspectez, de alţii. Ultima şotie pare că a făcut-o la nunta fiului, atunci când, tras de mânecă de patronul de la FCSB, i l-a împins ca vârf în echipă pe Coman.

Zis şi făcut

Dialogul, reprodus chiar de beneficiarul sfatului, a fost cam aşa: ce să fac?, n-am atacant / nu mai căuta, bagă-l pe Coman şi o să ai unul cum nu s-a mai văzut. Bingo! Sună ca-n poveşti. Dar deloc ca în poveşti, împăratul n-a trebuit să străbată şapte munţi şi şapte văi ca să ajungă la Vârf-Frumos. 

Împricinatul era la doar câteva mese distanţă, ca invitat al mirelui şi produs al socrului. Cu sabia în coaste, Florinel a încercat o eschivă. "Da, nea Gigi, dar să mă antrenez aşa". Ce putea să-i zică? La o nuntă? În aburii veseliei? Aşa că a rămas aşa. Şi-am încălecat pe-o şa.

Dezarticularea Marelui blond

Îl ştiţi pe Pierre Richard. Dacă nu, căutaţi şi vedeţi cine e. Şi ce-a făcut. Între multele filme legendare pentru anumite generaţii, comedii cu substanţă, se află şi "Jucăria". 

Personajul Francois, în timp ce se plimbă printr-un magazin pentru copii, se trezeşte că devine el însuşi o jucărie pentru răsfăţatul fiu al patronului la care el însuşi este angajat. Umorul trist al peliculei e rezonant. Nefiind o producţie americană, nu există happy end.

Dragostea aia

Ca să parafrazez o zicere de la Radio Guerilla, binili nu învinge. Nici nu trebuie. Adevăratul final fericit al oricărui gest artistic ar fi acela de a lăsa ceva de valoare în receptor. În cazul filmului francez, ni se transmite că dragostea adevărată nu poate fi cumpărată. Dragostea adevărată, ha! Probabil ultima instituţie umană nelistată la bursă sau neinclusă în instrumentele bancare.

La muncă!

La FCSB, copilul răsfăţat e tatăl şi fiul în acelaşi timp. Jucăriile sunt mutate în câmpul de joc după caz sau ucaz, după sfat, după revelaţii sau dialoguri pravoslavnice. Îmi imaginez faţa lui Coman. Omul venise la distracţie. Şi s-a trezit că i se schimbă încadrarea. 

Bănuiesc că acum toţi cei care sunt puşi să facă pe antrenorii muncesc la greu să-l transforme pe Florinel în vârf, având în gând un camion de vorbe dulci pentru Hagi senior.

Răspunsul la marea întrebare

Sau poate că nu fac asta. Poate că fac nebunia de a-l lăsa pe Coman la locul lui. Sigur, ar fi o crasă lipsă de imaginaţie, ca să nu spun că ar încălca ordine cu valoare de lege. Mulţi se întreabă, unii cu spaimă, alţii cu speranţă, ce mai poate face Gigi acum, când echipa merge atât de bine, ca să-şi taie titlul de sub picioare? Tocmai sunt pe cale să afle răspunsul.

Cine e Coman

Nu trebuie să fii fan sau ne-fan al acestei echipe. Trebuie doar să fii logic. Coman are, însumat, cele mai multe goluri şi pase de gol din Superligă. E considerat cel mai bun fotbalist intern. E pe val, după ce ani de zile a înotat cu apă-n gură. 

Ceea ce îl pândeşte acum e un tsunami. Visul lui e să plece. La bani mai mulţi şi la altceva. La cu totul altceva. Ca să aibă o şansă el trebuie să fie impecabil în partea a doua a sezonului. Să continue să înscrie şi să paseze decisiv, să tragă echipa spre titlu, să se impună la echipa naţională, să joace la Euro, să marcheze acolo, să se desprindă definitiv de partea de viaţă care, conform lui Neubert, l-a ţinut în loc trei ani, poate anii cei mai frumoşi şi fructuoşi.

Sau poate

Pentru asta e necesar să nu fie subiectul unor experimente fanteziste. Nu vrea să fie vârf, a spus-o. Nu se ştie deloc dacă poate reuşi acolo. Şi nu e sigur că Edi Iordănescu îl va mai forţa ca până acum la naţională dacă nici măcar postul clasic nu şi-l mai joacă. E o frumoasă debandadă în perspectivă. Here we go!, că văd că asta e formula fericirii în ultimele ore.

Sau poate că totul e o farsă. Un banc. Poate că Gică a glumit, Gigi a glumit, Coman a glumit (când a zis da). E posibil. Orice e posibil. Totul şi nimic. Scapă cine poate.