Ștefan Birtalan (75 de ani), fost dublu campion mondial (1970, 1974), „tunar” al naționalei și al Stelei, urmărește cu mâhnire evoluția „tricolorilor” la acest Euro, unde am pierdut cu Austria la 8 goluri și cu Spania la 12.
„E un rezultat normal, asta e diferența. Și spaniolii chiar au jucat prost. Dacă jucau cum o fac de obicei, ne dădeau 20 diferență”, spune, cu ciudă parcă, Birtalan.
Generațiile mai tinere nu știu, iar acum pare doar un basm, dar în urmă cu peste 50 de ani, când România era o forță mondială în acest sport, spaniolii sau francezii au învătat handbal de la noi. „Da, așa era, ne chemau cu naționala în cantonamente pe la ei, la Madrid, la Paris. Plăteau ei tot, doar să se antreneze cu noi, să vadă ce și cum facem. Ajunsesem de învătasem Madridul ca pe București.
Ei au progresat, au avut programe de dezvoltare a handbalului, le mai au și acum, iar noi am pierdut tot. Cum să te mai bați azi cu Spania, Franta sau Germania, care au câte un milion de jucători, iar noi doar vreo 5.000, dacă mă pun și eu la socoteală?! N-ai cum! Și e numai vina noastră”, confirmă fostul golgheter la Mondial sau la Jocurile Olimpice,
Ștefan Birtalan: „Bani în sport sunt, dar ce facem cu ei?!”
Referindu-se la actuala echipă națională și la ce a văzut până acum la Euro, Birtalan a mai spus că „există niște principii în handbal, în sport în general, dar trebuie să le aplici, să ai disciplină, pasiune, zi de zi, să vrei să faci. Jucătorii de azi sunt poeți, noi dacă făceam efort ca ei, tot ca ei am fi fost. Acum s-a ajuns la cheremul jucătorilor, fac antrenorii ce vor și cum vor ei! Nu e vina lor până la urmă. Așa au fost crescuți, prost de mici.
De aceea această generație e una condamnată, nu au cum să facă mai mult. Hai să nu ne uităm la spanioli, la francezi, la nemți, ci aici, în jurul nostru, la sârbi, la unguri! În toate sporturile, nu doar la handbal! De ce nu avem și noi centre de excelență în fiecare județ, la mai multe sporturi? De ce nu se face sport în școli? Din câte știu eu, în sportul românesc în general se cheltuie în jur de un miliard de euro pe an. Unde sunt banii? Ce se face cu ei?!".
A continuat apoi în aceeași notă: „Nu sunt programe, nu sunt oameni pricepuți și pasionați, nu știu ce să facă. De aceea, după ce a plecat Gațu de la federație, am renunțat și eu la lumea handbalului. Stau liniștit, nici nu-mi cere nimeni părerea și poate că e mai bine așa. Am văzut că noua generație vrea să preia puterea, vrea să facă. Dar uite că nu face și nici n-o să facă!
Acum avem portari foarte buni, chiar și apărători, dar avem probleme cu atacul. Acolo e arta, să dai gol. Ești singur pe semicerc, dă gol! Dar totul pornește de la pregătire, de la cum i-am crescut. Degeaba avem antrenor spaniol. Nu are cu ce să lucreze. Suntem depășiți fizic în primul rînd, dar și ca organizare de joc. Păi, cum să te mai pui cu ei dacă nu faci față fizic?!”.
Pe vremea noastră era o vorbă: lasă-te antrenat! Acum nu mai vor. La noi e problemă de pregătire și de mentalitate. Au ajuns jucătorii să schimbe antrenorii. Șțiu ce spun. Am luat noi, handbalul, de la fotbal tot ce nu era bun. Dar ei nu știu că dacă nu mor la antrenamente, nu vor muri nici la meciuri. Face unul un meci bun, dă trei goluri, îl facem rege, dar el nici nu știe să prindă mingea, zici că e bombă
- Ștefan Birtalan, fost internațional de handbal
Stefan Birtalan: „Trebuie să investim în antrenorii de la copii și juniori, să facem programe naționale”
Ce soluție vede bătrânul campion pentru redresarea handbalului românesc? „Ne trebuie vreo 20 de ani și oameni responsabili, pasionați, profesioniști care vor și știu să facă. În sport nu poți să minți. Și altă soluție nu e. Dacă faci, păi, fă ca lumea! Dați bani la bază, la antrenorii de copii și juniori! Pentru că seniorii de acum sunt produsul a ce s-a lucrat cu ei în copilărie. Nu poți să dai unui antrenor de copii 1.800-2.000 de lei, că moare de foame.
Dă-i măcat 1.000 de euro, să poată să trăiască decent, să poată să facă treabă. Liceele să aibă fiecare în profil un sport, cum e în Ungaria, de exemplu. Ministerele să stabiliească programe naționale, că toate primesc bani pentru sport. Dar totul e să se vrea. Și nu știu dacă se mai vrea. Că avem numai șmecherie, la asta nu ne bate nimeni!”.
Ștefan BirtalanȘtefan Birtalan: „Au murit după 45 de minute!”
Ștefan Birtalan și-a amintit de un episod petrecut în 2002, când, din motive medicale, a renunțat la activitatea de antrenor. Un episod care spune multe: „Eram la Steaua, echipa campioană. Și le-am zis băieților că dacă tot e ultimul meu antrenament, vreau să-l facem așa cum ne pregăteam noi pe vremea nostră. I-am rugat pe băieți să îmi facă hatârul ăsta, să le dau o ultimă lecție, să înțeleagă. Antrenamentul ar fi trebuit să fie de două ore.
Dar după 45 de minute erau morți! Nu mai puteau. Jucători profesioniști de la echipa campioană de seniori! Păi, eu la peste 50 de ani, aruncam mingea cu 10 metri mai departe ca ei! Nu era normal. Și asta la începutul anilor 2000, când încă mai aveam ceva rămășițe din ce se lucrase în comunism. Cei de azi, probabil, n-ar rezista nici o jumătate de oră. Mai e ceva de zis?!”.
România chiar arată bine la Europeanul de handbal! Avem băieți înalți, frumoși. Dar nu avem echipă, nu avem joc, nu putem să ne batem cu ei. Pe vremea nostră îi băteam cu 9-10 goluri pe spanioli sau pe francezi. Odată ne-a bătut Spania în 1978. N-am dormit câteva săptămâni. E adevărat că după aceea n-au mai mișcat. Păi, pe noi ne durea când pierdeam! Îmi era rușine să ies pe stradă, că eram dublu campion mondial, dar nu aveam mașină, mergeam cu tramvaiul și mă lua lumea la întrebări. Nu zic că pe cei de acum nu-i doare, dar ce să facă dacă așa sunt crescuți și ăsta e nivelul?
- Ștefan Birtalan, fost internațional de handbal
{{text}}