„Sunt prea bun! Madre mia”, a strigat Vinicius către publicul madrilen, în timp ce meciul dintre Atletico și Real Madrid se îndrepta cu pași repezi către prelungiri. Apoi a demonstrat-o, l-a ajutat pe Antoine Griezmann să rezolve partida.
Minutul 90+3 pe Estadio Metropolitano. Real Madrid o egalase la 2 pe Atletico și căuta să-i dea lovitura decisivă marii rivale, golul prin care să evite prelungirile și să obțină biletele pentru sferturile Cupei.
Avântat în atac, Antonio Rudiger a centrat, Vinicius a reluat cu talpa, Jan Oblak i-a blocat execuția pretențioasă. Faza a continuat, Witsel și Gimenez au împietrit publicul rojiblanco după ce s-au luat la țintă și aproape că au creat un autogol antologic, dar Vinicius avea alte griji.
Degajând aroganță din toți porii, brazilianul s-a întors către fanii din peluză și le-a transmis 5 cuvinte: „Sunt prea bun! Madre mia”.
Cum se traduce a fi „prea bun”
Derulăm puțin. Minutul 100, al zecelea al prelungirilor. Vinicius nu reușește să preia o pasă simplă și îl pune pe Antoine Griezmann pe contraatac. Fără prea mult efort, francezul îl lasă în urmă pe jucătorul cu 9 ani mai tânăr, pătrunde în careul advers și rezolvă meciul cu o execuție de mare fotbalist.
Griezmann nu a avut nevoie de cuvinte pentru a convinge pe cineva că este „prea bun”, lui i-au fost suficiente câteva atingeri de balon.
Dar să revenim la Vinicius, principalul arhitect al eliminării Realului. În minutul 11, după ce Jude Bellingham a făcut slalom printre fundașii adverși și a lovit bara, mingea a ricoșat la Vinicius, poziționat undeva la 12-13 metri de poartă.
În loc să deschidă scorul, brazilianul a trimis mingea în înaltul troposferei, un prim indiciu că nu avea să fie seara lui. Cele 7 driblinguri nereușite și 32 (!!!) de mingi pierdute ulterior au confirmat bănuiala. Straniu să le strigi adversarilor că ești „prea bun” după o astfel de prestație.
De ce Mbappe, vă întrebați?
Meciul ăsta servește drept explicația ideală pentru oricine se întreabă de ce Real Madrid continuă, pentru al câtelea an la rând?, să flirteze cu Kylian Mbappe, poate cel mai complet fotbalist al lumii în prezent. În ziua lui bună, Vinicius este un fotbalist de elită, dezechilibrant. A demonstrat-o cu câteva zile în urmă, contra Barcelonei, și va continua să o facă ocazional.
Brazilianul nu este, însă, un fotbalist pe care să te bazezi că va face diferența în mod constant. Singura garanție pe care ți-o oferă este că se va lua la harță cu toată lumea: public, antrenor advers, oponenții de pe teren, arbitri.
Sigur, galeria lui Atletico nu este sfântă, recurge adesea la gesturi și scandări rasiste la adresa lui Vinicius.
De multe ori însă, nu astfel de acțiuni reprobabile sunt la baza războaielor pe care le poartă Vinicius.
Când tu, principalul reper ofensiv al echipei, ajungi să iriți o bună parte dintre propriii fani și ești mai preocupat de a te război cu toată lumea în loc de scorul de pe tabelă, oare nu ar trebui să faci un pas în spate și să-ți reconsideri prioritățile?
„Sunt aici să învăț”
După 4-1 cu Barcelona în finala Supercupei, alt meci în care și-a împărțit atenția între joc și a-i provoca pe adversari, Vinicius ne spunea că vrea să devină „o persoană mai bună”.
„Nu sunt un sfânt, dar sunt aici să învăț”, mărturisea Vini Junior, aparent conștient că de multe ori o ia pe căi greșite.
În definitiv, ar face bine să-și asculte propriile cuvinte, altfel riscă să piardă sprijinul și ultimilor fani care i-au rămas alături.
{{text}}