Un selecționer mândru, bucuros și dezamăgit

Mai sunt cinci luni până la Euro 2024, iar stările sufletești ale lui Edi Iordănescu par cumplit de amestecate

Edi a dat o raită prin Spania și bine a făcut. Ca selecționer mai ai luni moarte, fără acțiuni amicale sau oficiale și atunci e bine să mai faci și ceva "muncă de teren". Cine spune că tehnologia secolului XXI pune totul la dispoziție și că practic îți poți face treburile online, în halat și papuci, are doar în mică parte dreptate. Fotbalul e o chestiune care se bazează pe relația interumană, pe comunicare, și e cu totul altceva când vorbești față în față cu Ianis, să zicem, decât să-l urmărești pe imensa plasmă din sufragerie cum joacă. Sau, după caz, cum stă pe bancă.

Transferați (și) de națională

Repatriat după periplul iberic, Edi a zis că e bucuros pentru George Pușcaș, care la Bari va juca probabil mai mult decât la Genoa, dar mai ales a spus că e mândru de mutările lui Drăgușin la Tottenham și Moldovan la Atletico. Trebuie să fim corecți cu noi înșine și să spunem că pe ambii echipa națională i-a ridicat și i-a trimis spre actualele destinații. Poate că pe Horațiu chiar mai mult decât pe Radu, pentru că el a sărit direct în lotul lui Atletico din tricoul unei echipe românești care nici n-a fost în cupele europene. Genoa era totuși în Serie A, întâlnea Inter, Milan, Juve, adică se afla într-un cu totul alt unghi de atenție decât Rapidul contrapus în Superliga valahă Voluntariului sau Botoșaniului.

Nu e totul roz

N-ai cum să nu te arăți mândru, ca selecționer, când în urma unei calificări la Campionatul European doi dintre oamenii tăi sar în zonele de sus din Premier League și din La Liga. Înseamnă că e și meritul tău, cât de mic. Ideea e ca această mândrie, acum la cote maxime, să nu scadă dacă minutele jucate de cei doi la cluburile importante la care au ajuns s-ar împuțina. Pentru că dacă se va întâmpla asta, Edi ar putea atinge starea sufletească trăită zilele trecute, când i-a vizitat pe Ianis Hagi și pe Andrei Rațiu. Dezamăgire adică, așa cum chiar selecționerul s-a exprimat.

Rezerva lui Balliu

În Rayo - Las Palmas 0-2, Andrei Rațiu a rămas pe bancă. "Rezervă neutilizată", cum se spune. A jucat fundaș dreapta Balliu, titularul de drept al postului, albanezul de 32 de ani pe care Andrei al nostru l-a substituit nu demult cu destul succes, inclusiv în meciul cu Real Madrid. Acum nici măcar nu l-a mai substituit. La 0-1, antrenorul lui Rayo l-a scos pe Balliu, dar a băgat în locul lui un atacant, pe Raul de Tomas, ca să forțeze egalarea. Așa că meciurile lui Rațiu sunt cam pe la jumătate din ce și-ar (ne-am) dori. Unul, da, unul, nu.

Nepotrivit pentru o trupă "proletară"?

La fel și Ianis. Care joacă în Cupă, dar în campionat mai și rămâne pe bancă. Alaves - Cadiz, adică meciul dintre echipele probabil cel mai puțin spectaculoase din La Liga, s-a terminat 1-0, golul victoriei s-a dat imediat după pauză, din penalty. Dacă pe tabelă ar mai fi persistat scorul alb, probabil că Luis Garcia, tehnicianul bascilor, ar fi apelat la Hagi jr. Așa însă, ca să conserve avantajul, a preferat oameni defensivi sau măcar buni de alergătură. Alaves e o trupă proletară, de uvrieri destoinici, unde rafinamentele nu prea sunt gustate.

Aceleași cuvinte-cheie

Văzându-I pe amândoi, pe Rațiu și pe Hagi junior, Edi i-a povățuit, așa cum a povățuit mereu și echipa națională pe parcursul preliminariilor. Încredere, susținere. Oare de câte ori am auzit în ultimii doi ani aceste cuvinte? Ni s-au părut o vreme vorbe de clacă, dar iată că ele pot surmonta anumite situații, pot fi utile când treaba nu prea merge. Iar când selecționerul vine după tine până în Spania, înseamnă că însemni ceva. Și că vizita lui, atunci când e cam rău, e ceva de bine.