Gigi Riva (decedat ieri, la 79 de ani), cel mai prolific marcator din istoria squadrei azzurra, era renumit ca un împătimit la fumatului, dar în teren nu se observa: „Eram golgheter și la acest capitol”. Celebrul ex-atacant a amenințat că dacă-l forțează să plece de la Cagliari se retrage: „Peste voința mea de a rămâne nu trecea nimeni”
O veste tristă și neașteptată a îndoliat aseară fotbalul italian, dar și pe cel mondial. S-a stins încă un mare internațional, care și-a dedicat toată cariera aceluiași club și a refuzat să plece la granzii din Serie A. N-a câștigat decât două trofee, un titlu cu Cagliari, pentru a jucat 13 sezoane (1963-1976), și titlul european cu squadra azzurra în 1968, terminând pe locul 2 la CM 1970.
Stângaciul supranumit „Rombo di Tunono" (bubuit de tunet), a fost de trei ori golgheterul Seriei A, 1966-67, 1968-69 și 1969-70, și a reușit 35 de goluri în 42 de selecții la reprezentativa Italiei. „Am pierdut un mare fotbalist și caracter, însă am rămas cu o legendă pentru totdeauna!", a comentat Arrigo Sacchi, care a lucrat cu el la națională.
Gigi Riva: „Patru-cinci țigări? Ăla nu e fumat..."
Riva, în memoria căruia primarul din Cagliari a anunțat că va reboteza stadionul după numele acestuia, va rămâne în amintirea tifosilor și prin declarațiile făcute de-a lungul vremii.
„N-am fost doar cel mai bun marcator al Italiei, dar eram golgheter și la fumat. Patru-cinci țigări? Ăla nu mai e fumat... În orice caz, lui Balotelli (cu care a lucrat ca team manager în timp ce Super Mario era convocat la lot) ar trebui să i se interzică să se plimbe prin marile orașe: 500 de metri în Milano sau la Londra însemnau cât ai fuma un pachet întreg!...".
Antrenorul le cerea voie să fumeze în vestiar!
Așa cum s-a scris, Riva fuma și în timp ce era fotbalist, însă nu se observa deloc în teren. Cât evolua la Cagliari, în cantonament se fuma mult și se jucau cărți. Legenda spune că odată antrenorul-filosof al sarzilor, Manlio Scopigno, i-a surprins pe jucători în vestiar și i-a întrebat dacă-i deranjează să-și aprindă și el țigara! La care toată lumea s-a pus pe râs.
„Un certificat medical de 15 zile nu-ți ajungea"
Gigi era foarte atașat de oraș și de echipă și nu s-a lăsat până nu i-a învins pe granzi și a cucerit lo scudetto în sezonul 1969-1970, în ciuda tuturor piedicilor: "Am trăit un fotbal în care anumiți libero trăgeau o linie lângă zona lor și ziceau „dacă o treci, te rup!". Vremuri în care, în tricoul lui Cagliari, pentru a obține un penalty la Milano sau Torino nu-ți ajungea numai să prezinți un certificat medical de 15 zile.
Adversarii de-atunci mă umpleau de lovituri, de insulte și chiar de flegme, ei știau că așa mă făceau să mi se urce sângele în cap!. Ne-au obligat în sezonul 1969-1970 în care am ieșit campioni să risipim energie cât pentru cinci titluri. Totul era atunci pe interese și noi n-aveam pe nimeni în spate să ne susțină".
„Ori rămân aici, la Cagliari, ori nu mai joc deloc!"
Fostul mare atacant a povestit și despre ofertele primite: „În 1968, Angelo Moratti a vrut să mă ia la Inter, ce era echipa visurilor mele de copil, dar eu stăteam prea bine la Cagliari. Am refuzat, cu prețul de a câștiga mai puțin. La fel în cazul lui Juventus, cinci ani mai târziu. Cagliari mă vânduse practic fără știrea mea și eu am reacționat ca o fiară. Am refuzat, simțeam că aș avea diavolul în corp. Le-am spus-o clar. Sau rămân aici, în echipa mea, ori nu mai joc deloc".
Eu fumam 10-12 țigări, dar mai erau și alții. Albertosi, de exemplu, fuma între 8 și 10. La o privire mai atentă, și acolo am fost cel mai bun marcator. Noi fumam mai mult decât băieții de azi. Dificultăți la sprinturi? Uneori mi se întâmpla să mă gândesc că nu era o idee bună să măresc numărul de țigări
Gigi Riva, fost atacant italian
397de meciuri și 213 de goluri a bifat Gigi Riva în tricoul celor de la Cagliari. A terminat pe locul al doilea (1969) și al treilea (1970) în topul „Balonului de Aur"
{{text}}