Jan Ullrich, 50 de ani, campion olimpic german și câștigător al Turului Franței și Turului Spaniei, a vorbit la podcastul compatriotului Toni Kroos, mijlocașul lui Real Madrid, despre dopaj și căderea sa brutală. Sugerând că, dacă nu erau copiii lui, s-ar fi sinucis.
Jan Ullrich a fost unul dintre cei mai mari cicliști germani. Campion olimpic în 2000, rutierul a cucerit Turul Franței în 1997 și Turul Spaniei doi ani mai târziu.
Retras în 2007, el a fost dovedit dopat de Tribunalul de Arbitraj al Sportului în 2012, fiindu-i retrase toate performanțele reușite din mai 2005. A recunoscut dopajul sangvin în 2013 și folosirea substanțelor anabolizante peste alt deceniu.
Jan Ullrich: „Eram în depresie, mă simțeam înfrânt. Și am rupt toate barierele din jurul meu"
Invitat de curând la podcastul Einfach mal Luppen, al lui Toni Kroos (jucătorul lui Real Madrid) și al fratelui acestuia, pentru a-și promova noul documentar, Ullrich nu s-a ascuns, vorbind deschis despre marea umbră a carierei sale.
„Nu voiam inițial să spun nimic, dar am decis să încep o altă viață și nu mergea. Așa că, în acel moment în care eram foarte jos, am decis să împărtășesc totul cu oamenii, am rupt toate barierele pe care le ridicasem în jurul meu", a declarat legendarul ciclist ajuns la 50 de ani.
Copiii au fost motivul dezvăluirilor sale, al eliberării. „Eram în depresie, trebuia să pun capăt a ceea ce făceam pentru a regăsi viața normală. Mă simțeam înfrânt, dar mi-am zis că nu mai pot continua astfel, aveam patru copii. Ei m-au motivat, pentru că mă abandonasem complet".
A sugerat că, dacă nu erau copiii, s-ar fi sinucis: „Fără ei, probabil n-aș mai fi fost astăzi aici".
Jan Ullrich: „A apărut un doctor care spunea că are o rețetă secretă cu efecte imediate"
Și-a amintit cum a luat-o într-o direcție greșită. „La un moment dat, a apărut un doctor care spunea că are o rețetă secretă cu efecte imediate". Și nu s-a mai putut opri.
„Astăzi, dopingul e respins, toți știu ce reprezintă. Dar pe vremea în care concuram nu era așa. Acum mă simt vinovat, însă atunci nu putea fi controlat. Era pe lista subsanțelor interzise, totuși, nu putea fi controlat. Nu era o infracțiune, ci posibilitatea de a egala situația. Nu te simțeai vinovat, pentru că știai că rutierii cu care te lupți le foloseau și ei. Nu credeai că faci ceva greșit".
Jan Ullrich: „Toți își continuă viața când ești căzut și asta doare cumplit"
A evidențiat suferința psihică trăită în carieră, presiunea resimțită după triumful din Turul Franței. „Mi se părea că trebuie să câștig fiecare cursă pentru că învinsesem în cea mai dificilă. Nu mă puteam deconecta din cauza presiunii media. Nu eram liniștit nici în vacanțe, nu-mi puteam regăsi drumul spre o viață normală. Era nevoie de pauză, numai că aveam evenimente cu sponsori, publicitate, interviuri... Presiunea era extremă".
Căderea a fost brutală: „Am pierdut totul dintr-odată. Tot ce am construit în decenii, prieteni, familie, contacte... Toți își continuă viața când ești căzut și asta doare cumplit. Te întrebi de ce ți se întâmplă ție acest lucru cât timp alții au procedat la fel. Ești abandonat și trebuie să te ridici singur. Nu mai vorbești cu apropiați, ci cu avocați. Ești pierdut și nu te mai poți apăra".
{{text}}