Confuzie și bâlbe la masa unde stăteau 4 domni și pe frontispiciul căreia scria "Handbalul Sport Național". Ce comedie tristă!
Tocmai ce scrisesem că handbalul este unul dintre sporturile importante care nu au primit finanțare din partea Agenției Naționale pentru Sport. Din cauză că dosarul nu a fost depus. Sau poate că luptele interne sunt motivul absenței dosarului la ANS. Dar, ia stai! Uneori parcă nu știm să vedem binele de lângă noi. Ne ajută domnul Constantin Din, președintele Federației Române de Handbal.
Diplomație găunoasă
Învăluită în mesaje ambigue, întâlnirea cu presa organizată de conducerea handbalului românesc urma să lămurească mai ales situația selecționerului spaniol Xavi Pascual. Nu în privința activității lui Pascual a fost neclar Constantin Din, ci a modului în care acesta ar urma să predea gestiunea naționalei. Căci președintele FRH are numai cuvinte de laudă la adresa lui Pascual, aflat în post din august 2021. Clasica diplomație găunoasă, care macină și lumea sportului.
„Ca președinte, sunt nu doar mulțumit, ci foarte mulțumit de modul în care domnul Xavier Pascual și-a făcut datoria pentru echipa națională masculină. Implicarea dânsului în handbalul românesc a pus bazele redresării acestuia. (...) Chiar dacă poate jocul nu este suficient de mulțumitor pentru anumiți iubitori ai handbalului, la nivel de organizare și implicare acest lucru s-a văzut și se va vedea în continuare."
Ne-a redresat până pe locul 22 în Europa
Cum mă număr printre acei iubitori ai handbalului cărora nu li se pare că în jocul naționalei s-a produs un salt calitativ semnificativ, lucru la care te-ai aștepta atunci când de 2 ani și jumătate ai un antrenor de top plătit în consecință, nu împărtășesc deloc viziunea pozitivă președintelui Din.
Nu, handbalul românesc nu a început să se însănătoșească doar pentru că ne-am calificat târâș-grăpiș după 28 de ani la un turneu final european. Acolo unde ne-am clasat pe locul 22 din 24, doar înaintea Greciei și Bosniei-Herțegovina, după 3 meciuri cu tot atâtea înfrângeri într-o grupă cu Austria, Spania și Croația.
Mediocritate cu plăci de granit
Dacă locul 22 în ierarhia europeană înseamnă pentru președintele federației nu satisfacție, ci satisfacție deplină, înseamnă că drumul spre cufundarea în mediocritate este pavat cu plăci de granit.
Atât la băieți, cât mai ales la fete, întrecerile interne sunt suprapopulate de jucători/jucătoare din străinătate, echipele cheltuie într-o veselie bani publici fix ca să plătească vedete plictisite, atât de import, cât și locale.
Asta în timp ce nici ai noștri tineri nu se omoară cu firea să se antreneze. Vezi căderile fizice ale elevilor lui Pascual de la Euro, necompensate nici măcar de fanteziile spaniolului de a juca 7 contra 6 când eram conduși la 9 au 10 goluri distanță.
Confuzie ca o perfuzie
Despre antrenorii autohtoni mă feresc să am o părere, deși în off oamenii cu expertiză (care nu se înghesuie nici ei să își suflece mâinile și să își pună energia la bătaie) pretind că lucrurile nu sunt tocmai în regulă apropo de adecvarea la actualitate.
Iar tot acest peisaj îl inspiră pe Constantin Din să spună că handbalul românesc a început să se redreseze, asta mai ales datorită ajutorului lui Xavi Pascual. Care ar urma să fie un soi de consilier personal al președintelui și un fel de director tehnic la lângă viitorul selecționer George Buricea. Asta s-a înțeles din confuzia întreținută de prezidiul conferinței de presă, alcătuit printre alții de Viorel Mazilu, despre care aflasem zilele trecute că și-ar fi dat demisia. Probabil că și-a luat-o înapoi.
Ce ziceți, așa arată un sport care se însănătoșește, beneficind de un tratament adecvat din partea unor oameni competenți, cu viziune?
{{text}}