Dar mai știți cine este Lance Armstrong? Sigur că știți și sigur că unora dintre voi le este dor de el.
În fond oamenii se hrănesc și cu povești, nu doar cu burgeri. Lance era o poveste frumoasă, stricată de cei fără imaginație care pretind că au nevoie de chestia asta enervantă numită adevăr. La naiba cu adevărul, trăiască minciunile cu feți frumoși care înving boli necruțătoare și odată vindecați se urcă pe cele mai greu accesibile vârfuri ale performanței!
S-a dopat Lance Armstrong? Sigur că s-a dopat, a recunoscut chiar el. Dar nu se dopează toată lumea?, auzi lângă tine și ești privit ca un ipocrit.
Amintirile și povețele. Minciuna
De mai bine de 10 ani, de când a fost scos din circuit și a fost banat din sport, Lance Armstrong se confesează. O face cu talent și o face pentru că are un public. Numeros și fidel. Înainte însă să îi auzim povețele, să dăm puțin timpul înapoi. Sunt fapte care merită rememorate.
23 august 2012 a fost o zi importantă. Nu știu dacă pentru lume. Pentru sport, sigur. Pe 23 august 2012 lui Lance Armstrong îi erau retrase toate cele 7 titluri de câștigător al Turului Franței.
O înșelătorie mai mare decât Marea Buclă lua sfârșit grație obstinației și încăpățânării unor ziariști de investigații și datorită implicării în caz a FBI, apoi a USADA, Agenția Națională Antidoping Americană. Asupra ziariștilor se abătuse oprobriul public, pentru că cercetările lor săpau la temelia legendei mincinoase construite cu migală. Povestea lui Lance Armstrong, omul care învinsese cancerul pentru ca mai apoi să devină cel mai mare ciclist din istorie, era pusă sub semnul întrebării de niște neica-nimeni, scârța, scârța pe tastatură.
De la un moment dat însă, de când dovezile începuseră să miroasă înțepător, a EPO și a steroizi, ancheta a fost preluată de Biroul Federal de Investigații. Cu arma la vedere, la propriu. Din acel moment finalul devenea clar, iar Agenția Americană Antidoping, până atunci de partea infractorului, întorcea armele.
Dealer și furnizor
Cădea atunci unul dintre cele mai mari nume al sportului. O legendă a sportului și un model al reușitei în viață pe stil american era dovedit de trișor. Lance nu fusese doar unul care apelase la substanțe și metode interzise pentru a ajunge la performanțe incredibile. Lance ajunsese să conducă dopajul sistematic al echipei lui.
De la consumator, trecuse la nivelul de dealer și furnizor. Acesta este omul care a înaripat imaginația a milioane de iubitori ai sportului. Se căiește Lance astăzi? La ce bun, ce profit aduce căința? Mărturisirile, în schimb, produc bani. Își amintea campionul în urmă cu câțiva ani.
„Am început să mă dopez la 21 de ani, dar numai cu cortizon. Știam întotdeauna ce luam. (...) Eu am luat întotdeauna decizia. Nu am putut suporta medicii care mi-au spus «Nu întreba!». Am fost educat în dopaj, știam ce îmi dau și am acceptat. În 1993, zvonurile despre EPO în pluton erau deja extraordinare. În 1994, în fiecare zi în care am rulat, m-au zdrobit. Eu mergeam doar cu cortizon, benzină cu cifră octanică scăzută. Restul rulau cu EPO, cifră octanică ridicată, o rachetă".
EPO. Și noi credeam în filme SF
Clar, da? EPO înseamnă eritropoietină. Eritropoietina este un hormon glicoproteic care stimulează producţia de eritrocite, corpul putând prelua o cantitate mai mare de oxigen, pe care îl transportă în celule.
Mai mult, hormonul, produs preponderent în rinichi, stimulează formarea de noi vase sangvine în muşchi şi acţionează împotriva hiperacidităţii. Foarte pe scurt, acesta este efectul dopant al EPO. Devii mai puternic, mai rezistent, respiri mai ușor.
Cum dribla controalele
Într-o intervenție recentă într-un podcast, Lance ne oferă explicația banală a faptului că nu ieșea pozitiv la controlul antidoping. O dată, de două ori, de 100 de ori. De fapt, de 500 de ori. Atâtea controale antidoping a driblat ciclistul. Cum? Științific.
„Nu puteam să mă ascund de test. Dar dacă veneau pentru un test de urină și eu urinam în pahar, rezultatele erau negative. Cum? E simplu. Substanțele pe care le foloseam erau «consumate» de organism până la ora testului. Cea mai importantă substanță ajutătoare pe care o luam, EPO (eritropoetină - care ajuta la oxigenarea sângelui), are o durată de detectabilitate de 4 ore și jumătate".
Complicitatea cu dopingul
O revelație dezvăluirile lui Armstrong? Nici vorbă. Dopajul cu EPO este deja o metodă ancestrală de stimulare ilicită a organismului sportivilor de performanță. Nu știau lucrurile acestea cei care efectuau controalele și analizele sau știau și îl acopereau? Și dacă se cunoșteau aceste lucruri, de ce nu erau controlați sportivii înainte de concurs (etapele durau - durează și acum - fix până organismul se curăța de urmele dopingului), când substanța era identificabilă?
Ipoteza complicității "organului de control" cu suspectul este tot mai probabilă. Actualizând, incidența foarte mică de controale fix în sporturile cu audiențe uriașe – fotbalul, fotbalul american, baschetul din NBA, tenisul – spune ceva incomod. Se merge pe blat.
Când te dopezi cu rețetă, ce frumos!
Marele public, cel plătitor de bilete și abonamente TV, are nevoie de eroi. Și de minciuni cât planeta ca o minge. De campioni la tenis care la 37 de ani arată ca de 27, de băieți la Super Bowl care aleargă la fel de repede suta ca Usain Bolt, care la rându-i se lua la întrecere cu antilopele, de uriași la baschet care plutesc deasupra panourilor.
Toate lucrurile acestea nu sunt posibile cu spanac, hrana-minune lui Popey Marinarul. Există substanțe dopante și există inhibitoare ale acestora. Există proceduri interzise și proceduri încă acceptate. Uneori, sistemul care controlează este atât de permisiv că nici nu este nevoie de ultimele cuceriri în materie pentru a trece controlul. Iei Epo cu polonicul, ca Lance. Sau te dopezi cu rețetă medicală cu binecuvântarea WADA, ca surorile Williams.
Ce va fi cu Simona?
Cu atât mai mult stai și te întrebi cât de mare a fost neglijența echipei de la Academia Mouratoglou în cazul Simonei Halep în cazul de dopaj cu roxadustat. Pentru că despre nevinovăție ne-am lămurit că nu este cazul.
Se apropie audierea la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne și întrebarea nu este dacă acesta va stabili vinovăția sau nevinovăția sportivei române, ci dacă va crede versiunea avocaților acesteia, care susțin contaminarea cu roxadustat a suplimentului pe bază de colagen. Dosarul este gros, apărarea subțire. Așteptând decizia, ne putem destinde cu sfaturile lui Lance, care ne recomandă înotul pe post de panaceu sportiv.
{{text}}