De ce acceptă cel mai bun arbitru român să se facă de râs la niște meciuri care lui, la nivelul la care se află, n-ar trebui să-i ridice niciun fel de probleme?
După ce a fost magistral la acel Manchester City cu Real Madrid, de acum apoape doi ani, Istvan Kovacs ne-a făcut să credem că dacă fotbalul românesc în sine e mediocru, arbitrajul e cel care-l mai trage un pic în sus. Era, devenise de fapt, nava-amiral a unei activități care nu ne prea mai aducea bucurii. Un "avantaj" de mare clasă lăsat într-un meci de asemenea nivel și cu o astfel de vizibilitate l-a transformat, și mai mult decât era, într-un personaj principal.
Judecător, dar și aprod
Se pare că Istvan e un excelent actor, cu un registru variat de exprimări. Poate juca eroi pozitivi, ca atunci la Manchester, poate fi nelegiuitul (tot mai des în ultima vreme) din competiția internă, poate duce și tava, ca la Cupa Mondială din Qatar, când a ținut de vreo șapte ori tăblița cyu schimbările, ca un judecător distribuit într-un aprod docil. De fiecare dată, oricare ar fi împrejurarea, el e grav, marțial, sentențios, cu o excelentă musculatură facială, care nu i se mișcă niciun pic.
Locul 6 în Europa
La nici o oră după finalul partidei de duminică de la Sfântu Gheorghe, Sepsi-CSU Craiova 1-3, când nările lui Attila Hadnagy încă spumegau de indignare, iar gura fostului oficialului covăsnean, fost un pic (mai mult) și fotbalist, spunea că așa nu se arbitrează de la liga a patra, în eter se propaga vestea (adusă de Dan Udrea, om cu informații ample și verificate pe teme de arbitraj) că Istvan e al șaselea în Europa, că va fi cu siguranță la Euro 2024, unde însă nu va ajunge și Ovidiu Hațegan, tras în jos de necazurile de sănătate din ultima vreme.
O asemenea veste, când vine după un meci ca acela de pe terenul lui Sepsi, înfurie în loc să bucure. Adică al șaselea arbitru al Europei aflat la câțiva metri de fază, dă voios penalty când atacantul Markovic îl calcă pe gambă pe apărătorul Ciobotariu? Și doar VAR-ul îl determină să nu se facă de râs? Probabil că dacă din microbuz nu i-ar fi spus că lucrurile sunt atât de clare, că e fault în atac și cartonaș în loc de penalty, că nu e nimic interpretabil, ci totul e limpede ca lumina zilei, Kovacs n-ar fi dat doi bani pe opiniile colegilor, rezolvând problema cu eterna sentință "am văzut eu, am controlat faza".
Victime și beneficiari
Acest meci din Covasna e doar un exemplu din "opera internă" a lui Istvan, iar acea fază e exemplul elocvent că el dorea, duminică, să ducă lucrurile în direcția care trebuia. Priviți episoadele sale scandaloase din campionatul românesc și observați că victimele sunt când unele, când altele, în timp ce beneficiarii "serviciilor" sale sunt cam întotdeauna aceiași. Nu trebuie amintit aici care sunt aceia, lista meciurilor date peste cap de Kovacs e la îndemâna oricui.
Întrebarea de care nu putem scăpa
Probabil că după această ultimă prestație Istvan va fi "odihnit" o etapă-două, scutit de corvoada altor meciuri din campionatul românesc. Săptămâna viitoare se reiau Cupele Europene și probabil că va fi delegat pe-acolo, relația de rudenie Vassaras-Theodoridis e benefică pentru fotbalul românesc, Întrebarea care persistă, de care nu putem scăpa, este de ce un arbitru cu asemenea perspective internaționale acceptă cu atâta seninătate să se facă de râs în campionatul intern? Are și zile mai proaste, sau, ca mulți și dovediți judecători strâmbi, are interesul ca anumite meciuri să se termine într-un anumit fel? Pentru că niciodată după ce-ai fluierat Man City cu Real nu poți să dai penalty de la doi metri de fază când atacantul pune talpa pe gamba apărătorului. N-ai cum!
{{text}}