International   •   Campionate   •   ANGLIA

O zi în care plouă cu lacrimi la Manchester. 66 de ani de la dezastrul aviatic » „Hai, mamă! Du-mă repede acasă. Am meci cu Wolves și nu pot să-l ratez”

Epava avionului lui Manchester United, pe 6 februarie 1958 Foto: Guliver/GettyImages

Articol de Theodor Jumătate   —  marţi, 06 februarie 2024

Manchester United suferă cumplit în fiecare an, pe 6 februarie. Au trecut 66 de ani de la accidentul care a ucis la Munchen 8 jucători ai lui United. Bobby Charlton, 20 de atunci, a fost salvat. Colegul și prietenul său Duncan Edwards și-a pierdut viața la 15 zile după dezastrul aviatic. Avea 21 de ani. 

O zi pe care niciun fan al lui United nu o poate uita. 6 februarie, momentul durerii eterne pe Old Trafford. În fiecare an, pe 6 februarie, plouă cu lacrimi la Manchester.

Au trecut 66 de ani de la marea tragedie și nu mai e niciun supraviețuitor. Ultimul care s-a stins, Sir Bobby Charlton, pe 21 octombrie 2023, la 86 de ani.

Superechipa lui Manchester United, zdrobită în viscolul de la Munchen


Pe 6 februarie 1958, când „Red Devils" se întorceau de la Belgrad, după ce o eliminaseră pe Steaua Roșie, calificându-se în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, s-au oprit la Munchen pentru realimentare.

Managerul Matt Busby formase o superechipă, mulți tineri, medie de vârstă de 22 de ani, cu două titluri cucerite unul după altul în Anglia, 1956-1957. Printre jucători, Bobby Charlton și Duncan Edwards, primul 20 de ani, al doilea 21, ultimul deja la naționala Angliei. Erau supranumiți „Busby Babes".

Piloții James Thain și Kenneth Rayment au încercat de două ori să decoleze, fără succes. Nu au putut ridica aeronava BEA 609. Când se credea că vor rămâne noaptea la Munchen, piloții au decis să mai încerce o dată, deși afară se pornise viscolul.

Portarul-erou al lui Manchester United: „Am crezut că sunt mort și că am ajuns în iad"


„Am putea muri, dar sunt gata!", a spus Billy Whelan în timp ce se urca din nou în avion. Unii au decis să își schimbe locurile, să se mute în spate. Pentru ei, a fost o alegere fatală.

Thain și Rayment n-au putut ridica aeronava, dar atinseseră deja viteza de la care nu mai puteau da înapoi. Au trecut de capătul pistei, au rupt un gard și au intrat într-o casă. Avionul s-a rupt în impactul colosal, o parte a luat foc. S-a stabilit că noroiul de pe pistă a împiedicat decolarea.

Bannerul uriaș care a acoperit o parte din peluza de pe Old Trafford duminică, la Man. United - West Ham 3-0. Mesajul: „Nu vom muri niciodată” Foto: Imago

23 dintre cei 44 de pasageri au murit instantaneu. Șapte jucători, inclusiv Billy Whelan. 15 zile mai târziu, s-a stins și Duncan Edwards. Opt victime în echipa lui Matt Busby.

Busby a scăpat, miraculos. La fel, Bobby Charlton, salvat de un coleg, Harry Gregg. „Am crezut că sunt mort și că am ajuns în iad", a povestit portarul mult mai târziu, pentru Daily Telegraph. El s-a trezit și, deși lovit, amețit, a făcut totul să mai scoată dintre resturile avionului alți coechipieri. A devenit un erou în acea zi, dar a rămas cu o suferință cumplită, traumatizat pe viață.

Bobby Charlton, pe patul de spital, după accidentul de la Munchen Foto: Guliver/GettyImages

„Ani la rând, nu am putut privi în ochi rudele prietenilor dispăruți atunci. Mult timp m-a măcinat întrebarea asta: De ce am supraviețuit eu, iar ei nu?". S-a ridicat și el la cer pe 16 februarie 2020, la 87 de ani.

Mama starului lui Manchester United: „Nu cred că ar fi rezistat durerii de a nu mai juca fotbal"

Una dintre poveștile dureroase ale acelui februarie negru e cea a lui Duncan Edwards. După două decolări abandonate, le-a trimis o telegramă celor dragi, acasă: „Toate zborurile amânate, ajung mâine". Nu a mai ajuns a doua zi.

Duncan Edwards, în finala Cupei Angliei din 1957, pe Wembley, pierdută de United, 1-2 cu Aston Villa Foto: Imago

După accident, Edwards a fost internat de urgență într-un spital din capitala Bavariei. Avea răni grave. Mama lui, Sarah Anne, a retrăit acele clipe într-un interviu oferit în 2003 presei britanice, cu puțin timp înainte să moară și ea, la 93 de ani.

Duncan Edwards era ca un frate pentru mine. Mă simt îngrozitor numai încercând să le explic oamenilor cât de bun era 

- Sir Bobby Charlton, legenda lui Man. United

„Când eu și soțul meu am ajuns la spital, Duncan era conștient, chiar dacă sedat. Primele lui cuvinte au fost: «Hai, mamă! Du-mă repede acasă. Am meci cu Wolves sâmbătă și nu pot să-l ratez»", și-a amintit părintele.

„S-a luptat pentru viața lui, s-a luptat mult. Era puternic, totuși, rănile l-au doborât. Cu medicina modernă, probabil că ar fi fost salvat, dar mi-au spus atunci că nu va mai putea juca fotbal niciodată. Și nu cred că ar fi rezistat la o asemenea durere".

Era mai mult decât mare. Era gigant. Părea o stea care strălucea pe cer. Lui îi eram inferior. Nu am cunoscut pe cineva mai dăruit de Dumnezeu 

- Sir Bobby Charlton, legenda lui Man. United

Tatăl său, Gladstone, a fost distrus de pierderea băiatului (în 1947 îi murise și fata, la 3 luni și jumătate după naștere). Și-a abandonat serviciul și s-a angajat la cimitirul din Dudley, unde erau înmormântați ambii copii. A rămas alături de ei.

Citește și alte știri de fotbal internațional: 

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.