Călătorie plăcută prin Superșmecheliga!
La suprafaţă e fotbalul. Mai bun, mai rău. Mai deloc în cupele europene. Mai cu insolvenţe, mai cu întârzieri la plată, cu scandaluri, cu arbitraje, bătălii de teren şi de studio, cu câte un gol minunat şi gafe cât China. Cu declaraţii simpatice sau complet aiuritoare. Mai râzi, mai te faci că plângi. Toate astea, la suprafaţă. Şi apoi, pe dedesubt, există fotbalul adevărat. Fotbalul specialiştilor, al meseriaşilor, al eminenţelor, al celor care ştiu cu ce se mănâncă activitatea asta. Şi o mănâncă, nene, până la ultima firimitură!
Scor real, 22-30!
Din ce e făcut acest fotbal? Dintr-un imens târg de jucători. În etapa trecută s-au întâlnit Universitatea Cluj şi UTA. Scor la suprafaţă: 1-3. Scorul celălalt: 22-30. Scor parţial. Atâţia jucători noi a adus fiecare dintre cele două echipe în acest sezon. 52 în total. În valoare a 4 echipe şi 8 rezerve. Vorba unui personaj de film: e de muncă, soro, să cooptezi atâta amar de lume! Vă daţi seama (vorba unui alt celebru). Reperează-i, urmăreşte-i (vorba vine), ia legătura cu agentul sau agenţii, negociază (partea cea mai interesantă), negociază (partea şi mai interesantă), negociază (hai, dom’le, ce nu-nţelegi?), adu-l, probează-l, integrează-l, antrenează-l, bagă-l la joc, aoleu!!!, pe cine naiba am adus?!, scapă de el, oftează, ia-o de la capăt. Păi, credeţi că e simplu? Meciurile sunt jucărie. Aici e adevărata măiestrie. Cine reuşeşte să vânture mai mulţi fotbalişti, să nu retrogradeze şi să se plângă că nu are bani.
Cel mai bine plătită ligă din lume
Pentru că, evident, e despre bani. Mana cerească a televiziunilor, prin graţia voastră, a celor care nu puteţi trăi fără fotbal, e paradisul lor. Cel mai bine plătită ligă din lume raportat la performanţele ei internaţionale a pus pe roate un sistem care arată ca o imensă gară în care vin şi din care pleacă legiuni de purtători de ghete cu crampoane, e ca un carusel enorm, nici nu mai ştii cine la cine a jucat, poate că şi ei greşesc vestiarele de atâta plimbare de la unii la alţii! E un vârtej permanent, debusolant, deconcertant. Ieşi ameţit. Dar ce profit!
Mai e nevoie de ceva transferuri
Cam 5.000 de jucător adus. Plus alte angarale. Şi e o estimare modestă. Aşa mi s-a spus. Înmulţiţi cu numărul de mai sus. O să vă ia un pic cu vertij. Şi am bănuiala că adițiunea e mai piperată. Dar pentru cine? Cele două pe care le-am luat cu valoare de exemplu sunt finanţate şi din bani publici. Consistent. Una dintre ele a avut ofertă de cumpărare, dar când s-a ajuns la acte a rămas că lasă, mai bine nu. De ce să scormonim unde nu trebuie? Mai bine să ne bucurăm de fotbal. A, şi să nu uit, mai e nevoie de ceva transferuri…
Nu-i întrebați cum au făcut prima sută. De milioane!
Primele cinci echipe din clasament sunt private. Ştiu, o să vreţi să mergeţi la originea banilor aceştia privaţi, dar, vă rog, nu-i întrebaţi cum au făcut prima sută de milioane! Sunt totuşi oameni care dau bani de la ei. Nu de la primării, consilii judeţene, armată. După care încep echipele injectate cu bani publici, sub o formă sau alta. Destule prin preajma locurilor cu vedere către subsol. Ei bine, cine credeţi că a adus mai mulţi jucători din vară până acum: cele private sau celelalte? Ha, ha, ha! Bun venit în Superşmecheliga!
{{text}}