Cât am lipsit din țară, 10 zile în Indonezia, Cristi Geambașu a deschis discuția. Și a fost inspirat întrucât subiectul chiar invită la o dezbatere amplă. E vorba despre ce se va întâmpla cu Horațiu Moldovan și cu Radu Drăgușin, doi dintre cei cu merite importante în obținerea calificării la Euro 2024. Primul a bifat 720 de minute în 8 meciuri, iar celălalt, aproape integralist, 855 în 10 partide.
Cum ambii s-au transferat recent, au șanse mici să fie titulari la noile formații. Ca atare, riscă să sară din schema pentru turneul din Germania deoarece, conform unei legi nescrise, dar respectată de majoritatea tehnicienilor, cine nu joacă la club mai degrabă pierde decât păstrează locul la națională. Direct ori voalat, Edi Iordănescu s-a exprimat în acest sens. Nu s-a arătat dispus la concesii.
În măsura în care Drăgușin a mai prins ceva minute de final la Tottenham, Moldovan e într-o postură și mai ingrată. Mă îndoiesc că-și imaginează cineva că ex-goalkeeperul giuleștean va reuși să-l scoată dintre buturile lui Atletico pe slovenul Oblak, unul dintre cei mai buni portari din lume. După unii, chiar cel mai bun, mai constant. S-au mai accidentat ei Neuer și Courtois, acesta încă în convalescență, Oblak însă extrem de rar. Plus că abia a împlinit, pe 7 ianuarie, 31 de ani.
Când Moldovan pare condamnat la statutul de rezervă, haideți să nu ne mirăm de ce, avertizat asupra condiției de la Madrid, a acceptat mutarea. Simplu de înțeles. Pentru că va încasa un salariu de 7 ori mai mare, dar și pentru că, oricum ai privi lucrurile, pentru orice fotbalist român Atletico de Madrid înseamnă un pas înainte. Ba încă unul uriaș, să nu fim ipocriți!
La fel trebuie să fi judecat și Drăgușin trecerea la Tottenham, deși el a ajuns în Premier League din Serie A, de la alt nivel, altă cotație, alt contract. Chiar și așa, va avea zdravăn de tras pentru a deveni titular. Va fi obligat să disloce cuplul de stoperi alcătuit din argentinianul Romero și olandezul Van de Ven, unul tânăr și energic, sudat. Treabă complicată, evident.
Deduc că pe mulți i-a deranjat că s-a scris abundent despre minutele petrecute de Drăgușin în tricoul lui Spurs, totuși neașteptat de puține, că ele s-au cronometrat și s-a zăbovit asupra lor. Eu însumi am sesizat asta, dovadă editorialul din 15 ianuarie, intitulat "Nu cumva exagerăm?!". Pe de altă parte însă, s-a justificat și se justifică interesul deosebit legat de transferul respectiv, din moment ce el e cel mai valoros, 31 de milioane de euro cu bonusuri, din istoria fotbalului nostru. Dacă nu despre el e de scris, nu vă supărați, atunci despre care?!
Din păcate, în situația lui Moldovan și a lui Drăgușin se mai găsesc câțiva "tricolori". Andrei Rațiu, de pildă, intrat la Rayo Vallecano de numai două ori în ultimele nouă partide de LaLiga. Ca și Ianis Hagi, folosit de Alaves 565 de minute în 23 de etape. Rezultă de aici, ca să nu continui lista, că lui Iordănescu nu-i va fi ușor să decidă pe cine va lua în Germania și pe cine va lăsa acasă.
Părerea mea, poate și a altora, e că, forțat de împrejurări, strâns cu ușa, îi va convoca pe toți cei menționați mai sus. Pe ei îi are, cu ei trebuie să defileze. Și să le mulțumească pentru că lor li s-a datorat calificarea.
Și dacă ar visa la unii mai buni, de unde să-i scoată câtă vreme campionatul e mediocru și nu prea oferă soluții ori nu oferă deloc? Analizând cele 6 formații din play-off, observăm că n-au niciun fundaș central care să se fi remarcat, chiar niciunul, mai mulți străini în centrul defensivelor decât români! Iar ca portari ar fi, să zicem, Aioani și Târnovanu, căci nici Ionuț Radu, cândva o mare speranță, nu apără la Bournemouth, dar nici cei doi, talentați, n-au experiența necesară cât să te bazezi pe ei la un turneu final continental.
Sincer, Edi Iordănescu nu-i de invidiat!, iată o temă ce merită reluată.
{{text}}