„Hora Unirii la Craiova”, o pictură de Olguța Vasilescu

Doamna primar a rostit gânduri unioniste despre fotbalul oltean. Unirea uneori face puterea, dar de obicei aduce voturi.

Tabloul clasic „Hora Unirii la Craiova” e pictat de Theodor Aman la 1857. Ulei pe lemn, lucrarea poate fi admirată în original la Muzeul de Artă al României. Primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, pictează fără pensulă și fără șevalet. O face din vorbe, în studioul Digi 24.

O idee înălțătoare

Discutându-se despre una, despre alta, doamna primar e chestionată și dacă nu cumva ar fi mai bine ca echipele de fotbal de primă ligă din oraș să devină una singură. 

Moderatorul Cosmin Prelipceanu (un nemicrobist, fără ca asta să fie ceva rău) întreabă, interlocutoarea răspunde. În loc de două trupe bunicele ar rezulta una foarte puternică, aptă să ia campionatul, să obțină excelente rezultate internaționale. Și alte înălțătoare gânduri unioniste. Din peisaj mai lipsește doar ocaua lui Cuza. Eventual și chipul lui Moș Ion Roată.

O altă semnificație

Revenim la tablou, la „Hora Unirii la Craiova”. Se pare că excepționala lucrare a lui Theodor Aman (1831-1891), un armean născut la Câmpulung Muscel, repauzat la București, dar care și-a trăit mulți dintre anii vieții în Cetatea Băniei, nu se referă strict la Unire, cum am fi tentați să credem, ci la altceva. 

Dovadă e că „uleiul pe lemn” a fost desăvârșit la 1857, cu doi ani înainte ca, prin alegerea lui Cuza atât în Moldova (5 ianuarie 1859), cât și în Țara Românească (24 ianuarie 1859), să aibă loc Unirea Principatelor. 

Așa că oltenii din imagine nu horesc în fața fostului Teatru Național (astăzi, o parte a clădirii Colegiului Carol I, fost Nicolae Bălcescu) de bucuria înfrățirii, ci din alte motive.

Bucurie... lichidă, nu unionistă

Muzeografii și istoricii nu s-au pus de acord în privința horei decalate cu doi ani (1857 față de 1859) față de momentul Unirii propriu-zise. Dar cea mai vehiculată variantă ne vorbește despre un renumit cârciumar din Bănie, Alecu Bănișor pe numele său. 

Scăpat de "Cens", adică de Fiscul de atunci, de controalele autorităților sau poate de altceva, acest Bănișor (nume predestinat!) a hotărât să dea de băut gratis tuturor celor care vor veni în acea piață. S-au strâns, zice-se, vreo 5.000 de oltenași din cei vreo 20.000 câți număra întreaga urbe pe vremea aceea. Aflat prin preajmă, Aman a făcut câteva schițe, apoi, după ceva timp, a apărut și tabloul.

Mesaj electoral?

Astăzi, doamna primar rostește vorbe unioniste, avant la lettre. Numai că dumneai n-o face în fața Divanurilor Ad-Hoc ale lui Cuza, ci în fața electoratului craiovean, care probabil că va vărsa duioase și sărate lacrimi la auzul tuturor acestora. 

Va da numaidecât buluc la urne și va pune ștampila pe numele aceleiași persoane pe care o alege necontenit de peste un deceniu încoace. Problema e că Lia Olguța Vasilescu a câștigat detașat alegerile locale și când n-a vorbit despre fotbal. De ce-o face tocmai acum? Și cum vede dumneaei lucrurile, "tehnic" vorbind?

Pentru „nemicrobiști”

Probabil că ideea cu unirea nu urmărește nici forța conjugată a viitoarei megaechipe, nici oprirea tribalizării urbei, divizată aproape ireconciliabil în FCU și CSU. Probabil că e o temă cu care vrea să atragă atenția electoratului „nemicrobist” al Craiovei (da, există și așa ceva, deși acum două-trei decenii era de neimaginat!), care ar înțelege că dacă n-ar mai fi rivalități locale, zidurile orașului nu s-ar mai umple de măscări reciproce, nu s-ar mai face tărăboi în zilele de derby local și așa mai departe.

Indicație „de sus”?

Asupra modalității de unire, doamna primar (aceeași persoană cu doamna viitor primar) nu dă detalii tehnice. Sunt greu, aproape imposibil de imaginat Mititelu și Rotaru venind la Jiu (Milcovul e departe, totuși) cu grăbire și secându-l dintr-o sorbire, „Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, în noi doi un suflet bate”. 

Dar poate că există vreo indicație „de sus” că așa va trebui să se întâmple. Nu toată lumea are chef s-o respecte, însă doamna primar câștigă detașat alegerile, unirea firește că nu se face, iar târgoveții din tabloul lui Aman, acum alții, firește, așteaptă un nou Alecu Bănișor să le dea gratis de băut. Nu mai e prin preajmă Aman să picteze, însă lucrurile se pot rezolva cu ajutorul telefoanelor de ultimă generație.