Andrei Teașcă, nepotul lui Titi Teașcă, unul dintre cei mai controversați antrenori din fotbalul românesc, a oferit un interviu amplu pentru GSP.ro în care a vorbit, printre altele, despre relația pe care fostul antrenor a avut-o cu Eugen Barbu și Adrian Păunescu, dar și cum se comporta „Micul Napoleon” atunci când nu se afla pe terenul de fotbal.
- Cum era Titi Teașcă în afara terenului de fotbal? Cu familia?
- Nu am avut ocazia să mă văd cu el de foarte multe ori, dar au fost niște dăți în care stăteau ca la o șuetă. De asta era și aproapele lui Păunescu și al lui Eugen Barbu. Oamenii ăștia duceau nivelul de discuție într-o altă zonă, atât de elegantă. Ei discutau idei, principii. Ei percepeau viața prin prisma filosofiei. O să vină cineva și o să spună că fotbalul e în teren, cu julituri, cu goluri. De-asta noi am rămas la nivel de circ. Că nu avem un plan de viață. Ne mai plac și alte lucruri. Aici vorbim de o potrivire a talentelor amestecate, nu de o performanță schematică și de creier.
VIDEO Andrei Teașcă dezvăluie cum era relația dintre Titi Teașcă, Eugen Barbu și Adrian Păunescu: „Percepeau viața prin prisma filosofiei”
- Continuați.
- Am participat la niște întâlniri senzaționale. Se făcea dimineață efectiv. Se făcea un nor de fum de țigară, mai beau și rom. Dacă ar mai fi și alții care să poată să povestească întâlnirile astea de cultură... Titi era un neînțeles. Îi și spunea lui tata că el are mai multe șanse pentru că în zona lui de teatru oamenii au citit și sunt cultivați, iar el se luptă cu mediocritatea. Nici cuvintele multe nu le înțeleg fotbaliștii. Noi suntem obsedați de performanță, era obsedat de a face. Era atât de pasionat încât el dormea și scria prin cabine, pe la birouri, nu se mai ducea acasă. Asta înseamnă pasiune. De asta a deranjat.
- Și în ziua de astăzi, mulți fotbaliști pun accent nu pe școală, ci doar pe carieră.
- Eu înțeleg că există mult antrenament și mult timp alocat acestei meserii, dar dacă nu ai minte, nu ai cum să înțelegi fotbalul. Da, o dăm din talent. Dar câți fotbaliști s-au pierdut pentru că nu au judecat? Foarte mulți! Trebuie să ne folosim și mintea. Trebuie să facă și o bază de școală pentru ca sinapsele să poată să facă niște legături în creier, să dea comandă către mâini și picioare.
- Ca psiholog, credeți că a greșit Titi Teașcă în perioada aceea?
- Nu, nu a greșit. Poate ar fi trebuit să înțeleagă că nu se poate. Că el s-a născut aici și are ADN pentru altă țară. Nu se potrivea. Nu știu dacă au greșit, și Titi, și tatăl meu erau intelectuali. Puteau să gândească strategic. Nici tata nu a vrut să plece din țară. Au murit aici, pe baricade, urmând un ideal care nu știm dacă a reușit sau nu. Cert e că au dat mai departe. Poate că la un moment dat unii fotbaliști vor dispărea din peisaj și nu se va mai vorbi de ei. Dar cărțile alea rămân, întâmplările vor rămâne, Teașcă rămâne, noi vom rămâne cu eleganță. Asta e, ne-am născut într-o zonă cu alt comportament.
{{text}}