Hai sus, Dodele!

Tânguielile n-au niciun rost. Ca să treacă peste aceste momente grele, fostul internațional are nevoie de cei din jur, dar în primul rând are nevoie de el însuși.

Se cam știe de ceva vreme despre Cristi Tănase că "are niște probleme". Așa vorbește eufemistic societatea contemporană despre niște lucruri clare, cu subiect și predicat. Ocolim adevărul, iar ocolindu-l, nerostindu-l limpede, nici soluțiile la "acele probleme" nu vin.

O mână de ajutor

Cristi, zis Dodel, aparent matol, prăbușit pe pragul de dinafară al ușii domiciliului conjugal, închisă pe dinăuntru. Niște dinți din față căzuți pe jos, ceva sânge pe dușumea. El, cu privirea străină, privirea omului care a băut mult și care atunci când e trezit brusc nu pricepe unde se află. 

Un vecin zelos, sau poate administratorul sau portarul blocului, l-a ajutat să se ridice. S-a gândit să-l ajute, filmând. Când Cristi s-a trezit, deja se filma. Iar "ajutorul" a continuat făcând acele imagini să se rostogolească în mediul online. 

Sigur că "răspândacul" n-a comis niciun delict, dar parcă e în gena noastră ca atunci când vedem pe cineva întins pe jos, fie și rupt de beat, întâi să-i facem o poză și abia apoi să-l ajutăm să se ridice.

Problemele

Dar nu mediatizarea cazului e problema, ci cazul în sine. La 37 de ani (îi va împlini peste câteva zile), lăsat de fotbal de vreo doi ani, Dodel se pare că le cam bea. Imaginile ar spune chiar că bea peste măsură. Iar o întâmplare recentă l-a surprins la volan după ce consumase "anumite substanțe", așa cum ne cere fățărnicia vremurilor să ne exprimăm. 

Substanțele erau droguri și se fac în continuare cercetări să se vadă dacă într-adevăr așa a fost. Consumul nu e interzis, dar condusul unei mașini "sub influență" e o chestiune penală. Dodel e un om "cu probleme", în exprimare delicată. Bea și se droghează, spus mai pe șleau.

La judecata puritanilor

Vor sări asceții, moraliștii consumatori de apă alcalină, cei pentru care a doua bere sau un al doilea pahar cu vin înseamnă deja înfrățirea iremediabilă cu viciul. Nu e chiar așa, oamenii mai beau un pahar, ba chiar și mai multe, mai filosofează la ore mici, în așteptarea zorilor. 

Ba li se mai întâmplă ca în acele momente de euforie dionisiacă să-și rătăcească diverse obiecte, cum ar fi cheile de la casă. Nu e niciun delict și, așa cum a spus chiar Cristi Tănase după apariția imaginilor, "n-a omorât pe nimeni"! 

Numai că nu e bine să apari în anumite ipostaze. Neomorâtul cuiva e una, dormitul "pe preș", cu dentiția "depopulată" e altceva.

Condiția ingrată a vedetei

Ideea nu e că nu trebuie să bei deloc, ci că nu trebuie să bei până nu-ți mai pasă de nimic. Mai ales de propria-ți imagine. Când ești om cu peste 40 de selecții în echipa națională, fost decar al Stelei în Champions League, fost campion al României, asemenea ipostaze sunt mult mai acuzatoare decât dacă ai fi un anonim, un om de pe stradă, care a întrecut măsura și s-a culcat unde a apucat. 

E prețul celebrității, care nu-ți permite excesele la care un ins obișnuit nu are aceeași îngrădire. Aici trebuie multă atenție, la păstrarea unei imagini la care ai muncit mulți ani!

Adevărul privit în față

Și mai trebuie ceva. În asemenea momente e nevoie de luciditatea asumării. Da, domnule, am băut, am greșit, am adulmecat "anumite substanțe", îmi asum, suport consecințele. Apoi, dacă pot, încerc să nu mai repet greșelile. 

Dar ca să mă pot ridica, întâi trebuie să înțeleg de ce stau întins pe jos, în fața ușii. Nu pentru că am o lucrare dentară provizorie, nu pentru că "am băut și eu un șpriț" și "n-am omorât pe nimeni". Hai sus, Dodele, ridică-te cât mai ai timp!