A fost sau n-a fost?

Adică, a fost obladi, oblada la Farul-Dinamo 0-2? Hai să punem întrebarea asta o dată!

Strada fierbe, deranjată nu doar de numărul de iluzionism al magicianului Kopic, care l-a făcut invizibil pe marele Hagi, ci mai ales de faptul că s-a ales praful de niște bilete jucate la sigur pe victoria campioanei. Uite că uneori o mai arzi și pe pierzătoare!

Refugiul în teorie

În schimb, gulerele scrobite tac tematic. De fapt, nu tac, vorbesc, analizează, explică sisteme de joc, tranziții, poziții. Cunoașteți, tot arsenalul pe care îl folosești atunci când nu vrei să spui ce ai văzut. Refugiul în presupusul duel tactic. Subterfugiul cu teoria fotbalului. Inefabilul fezabilului.

De ce și-a dorit Farul mai puțin victoria?

Ți se spune că ai văzut o echipă a lui Dinamo nu doar mai bine organizată, ci și mai inimoasă. Excelent pregătită fizic, disciplinată, cu atitudinea corectă. Asta în special prin comparație cu Farul, campioana în exercițiu. Păi, tocmai aceasta este întrebarea. De ce a arătat așa Farul? De ce și-a dorit mai puțin victoria? Fiindcă Farul avea motive serioase să își îmbunătățească poziția din clasament care îi asigură participarea în play-off. Încă o dată, ce a generat apatia gazdelor ?

Nervii lui Larie. Teatru?

Poate indiferența marca Budescu a fost preluată cu naturalețe de mai tinerii lui coechipieri? Dar Budi este indiferent mai tot timpul, și când echipa joacă bine. Au intrigat în context nervii aceia de nicăieri ai lui Larie, altfel băiat liniștit, care s-a luat de piept cu arbitrul Marcel Bârsan, apoi a înjurat crunt spre unul dintre asistenți, doar, doar primește eliminare? Dar Bârsan nu l-a eliminat. Să-l bănuiesc de o înțelegere superioară a evenimentelor? Revin. Ce a fost asta, pur și simplu o zi mai proastă a uneia dintre echipe? Una pe care o pot prinde chiar cele mai mari formații din lume, nu doar biata campioană a României?

Statistica ne dă în cap

La toate întrebările acestea insidioase ți se poate da în cap cu statistica. Potrivit site-ului de specialitate sofascore.com, avem egalitate la posesie. 50%-50%, se întâmplă. Dar este egalitate chiar și la numărul total de pase, 440-440. Ceea ce se întâmplă foarte rar. Deci echilibru, dacă nu cumva superioritate a Farului dacă privești raportul șuturilor la poartă, 16-7, și pe poartă, 5-3. Farul a avut 7 cornere, Dinamo doar 2, ba mai mult, oamenii lui Hagi au fost și formația mai agresivă, 16 faulturi, față de 9 ale oaspeților. Iată cum senzația explicită de neimplicare a jucătorilor Farului intră în coliziune cu statistica meciului. Și nu numai cu asta, ci și cu declarațiile lui Hagi însuși, care a plasat partida elevilor lui cu Dinamo în Top 3 cele mai proaste meciuri ale sezonului.

Nu vezi și pace sceneta cu Gică

Dacă vă simțiți mai confortabil, luăm statistica în brațe, ne prefacem că n-a fost nimic, salutăm că în sfârșit Dinamo obține o victorie și ne pregătim să mai punem un bilet la pariuri, apoi încă unul și încă unul. Dar întrebările nu s-au terminat. Și dacă a fost ceva, cum s-a făcut? Că nu îl vezi pe Gică ducându-se în fața echipei și spunând "Băi băieți, azi nu ne omorâm cu firea. Urmează meciuri grele, campionatul e lung, riscăm accidentări." Nu vezi și pace sceneta asta. Niciodată. Dar ce poți să vezi și să citești sunt declarațiile lui Gică dinaintea partidei. Vă asigur că sunt o lectură foarte interesantă.

"Când joci cu Dinamo, niciodată nu poți să te consideri favorit. Trebuie să arăți respect față de toată tradiția unui club atât de mare. (...) Dinamo a reprezentat România în Europa, iar din punctul meu de vedere, respect total!"

"Dinamo este o echipă disciplinată tactic, destul de agresivă. Stă bine în teren și trebuie să facem anumite lucruri. (...) Minusul nostru foarte mare este legat de bani... Și Dinamo plătește mai mult decât noi!"

Compasiune. Și un nou sport național

Îl incriminează în vreun fel aceste declarații pe Hagi? Sigur că nu. Este acolo un portret exagerat al adversarului de pe ultimul loc al clasamentului? Clar! Zici că vorbea de Real Madrid ("un club atât de mare", "respect total"), nu de Patriche și Moura. Poate că declarațiile lui Gică au sădit nu teama, ci o formă de compasiune printre băieții Farului. Nu-i păcat de Dinamo să retrogradeze? Nu spune asta tot timpul toată lumea, ba parcă mai mult adversarii? Salvarea lui Dinamo de la retrogradare a devenit deziderat național.

Fericiți cei care n-au treabă cu fotbalul!

Acest articol nu este nici un pamflet care deconspiră un aranjament, nici o analiză care demontează teoria. Este o nelămurire. Meciul acesta a fost ca o bucată de carne de prospețimea a doua, vorba unui personaj din "Maestrul și Margareta". Nu era stricată, dar nici bine nu mirosea. Fericiți cei vegetarieni și mai ales cei pe care fotbalul îi lasă indiferenți! Că asta spune în esență printre altele unul dintre rezultatele sondajului realizat de INSCOP Research. Aproximativ 35% dintre noi nu au o echipă favorită, adică sunt mai degrabă indiferenți față de ce se petrece în fotbal.