Recent, pe pagina sa de Facebook, Aurel Țicleanu (65 de ani) a postat un document vechi de aproape o jumătate de secol. Pe 24 decembrie 1976, când fostul internațional nu împlinise încă 18 ani, Constantin Oțet, pe atunci antrenor la echipa de tineret a Universității Craiova, obținea semnătura prin care tatăl jucătorului își dădea consimțământul să fie legitimat la clubul fanion din Bănie, chiar de a doua zi, de Crăciun.
Documentul i-a fost transmis de Cătălina, fiica regretatului tehnician. Țicleanu spune că „mi-a zis ea de mai demult că mai avea ceva acte de la tatăl ei. S-a mai uitat prin ele și l-a găsit și pe acesta. Nea Tică Oțet a venit atunci la noi acasă să-l convingă pe tata. Dar eu deja jucasem două meciuri pe fals la tineretul Universității”.
Aurel Țicleanu n-a făcut junioratul
Înainte de Universitatea, Țicleanu jucase la Metalurgistul Sadu, unde debutase direct la seniori. „Eu nu am făcut juniorat, ai mei voiau să mă țin de școală, că eram foarte bun, mai ales la matematică. Jucam doar așa, în echipa clasei și în echipa școlii de la Sadu. Așa m-au văzut cei de la Metalurgistul.
Și m-au legitimat în '74, când nu împlinisem încă 15 ani, eram în clasa a 8-a. Ei nu aveau echipă de tineret, așa că am jucat direct la seniori, în divizia C, mijlocaș. Am ieșit de două ori pe locul doi, după Pandurii și după Lupeni, că aveau mai mulți bani ca noi. Noi eram echipă mică”, își amintește fostul internațional
Aurel Țicleanu: „M-au lăudat arbitrii la președintele Stroe”
Țicleanu a povestit cum a ajuns pe radarul Universității Craiova: „Mi-a povestit odată nea Cornel Stroe, președintele Universității, cum au ajuns la mine. Pe vremea aceea, el obișnuia să scoată la masă arbitrii și alți oameni de fotbal care se învârteau prin județele Olteniei. Iar arbitrii aveau o rubrică specială în rapoartele lor de joc, în care semnalau tineri jucători de perspectivă. Și cam toți m-au recomandat lui nea Stroe, fiindcă începuse lumea să vorbească despre mine”.
Constantin Oțet (stânga) și familia sa. Foto: Facebook @Aurel TicleanuUlterior, Metalurgistul Sadu a avut un meci cu CFR Craiova, în Bănie. Iar la acea partidă a venit și nea Tică Oțet, care mai fusese și la Sadu să mă vadă. „M-a urmărit, iar după joc m-a chemat la ei la tineret, unde am jucat pe fals de două ori. După care nea Tică s-a decis și a venit la noi să obțină acordul tatălui meu, să mă transfer la Universitatea.
M-au luat imediat în cantonament la Brașov, cu echipa mare. Primul meu coleg de cameră a fost Doru Cămătaru. Iar nea Oblemenco mă plăcea foarte mult, că ne ieșeau faze frumoase, făcem împreună un-doi-uri, combinații, în meciurile de pregătire. Mă lua în brațe și îmi spunea că o să ajung fotbalist mare. La masă, îmi dădea mereu desertul lui”.
Sursă foto: Facebook @Aurel TicleanuAurel Țicleanu: „Nea Nelu Oblemenco îmi dădea mereu desertul lui”
La numai două luni de la acordul dat de tatăl său, pe 27 februarie 1977, Aurel Țicleanu avea să debuteze la seniorii Universității Craiova, într-un „sfert” de Cupa României, cu Jiul: „Atunci am intrat în minutul 85, chiar în locul lui nea Nelu Oblemenco. Am câștigat cu 3-0, în condițiile în care Jiul Petroșani avea echipă foarte bună, cu Stoichiță, Bucurescu, Bădin, Ciupitu, Mulțescu, Dumitrache”.
Așa a început povestea lui Țicleanu la Universitatea Craiova. Iar mijlocașul a devenit unul dintre pilonii echipei ce avea să fie Craiova Maxima, semifinalistă a Cupei UEFA în aprilie 1983. A ratat atunci finala fără să fie învinsă în „dubla” cu Benfica Lisabona (0-0 în deplasare, 1-1 la Craiova).
Prima legitimatie a lui Aurel Țicleanu, la Metalurgistul Sadu. 9.03. 1974. Foto: FacebookAurel Țicleanu a plecat din Olimpiada de matematică ca să ajungă la meci
Țicleanu își amintește o întâmplare petrecută în clasa a 8-a, la Olimpiada de matematică pe județ. Juca deja la seniorii de la Metalurgistul Sadu.
„Trebuia să începem la ora 8:00, dar subiectele veneau de la Târgu Jiu și au întârziat. Iar eu la 11:00 aveam meci. Numai că subiectele aveau și o greșeală, o problemă care se rezolva cu Teorema lui Heron. O lecție care se preda abia la clasa a 9-a. Cât au stat profesorii să dezbată ce și cum, timpul a trecut. Când ne-au dat subiectele, era deja prea târziu. Oricum nu știam să fac problema aceea, așa că n-am mai scris nimic, am predat lucrarea și am fugit să ajung la meci. M-a certat tata, dar i-am explicat că a fost greșeala lor”, spune Aurel Țicleanu.
{{text}}