Fotbalul cu cagula pe cap

Partida Inter-Atletico a avut oaspeți de seamă. Meciul slab a fost salvat de rapperul Kanye West, zis și Ye pentru inițiați. Ce a văzut el cu ciorapul tras pe ochi am văzut și noi!

Consider că primul rapper din istorie a fost Caligula. Dar lumea l-a cam uitat, deși tipul profesa golănia pură și misoginismul grosier cu un talent infinit mai mare și la altă scară decât reușesc acum epigonii de cartier.

Ăștia de ni-s contemporani nu au nici imaginația, nici puterea să își facă senator calul. Imperiile lor se întind în lumea traficanților de droguri și a infracționalității. Deocamdată, să nu-i subestimăm.

Un bun familist, cu soția

Trecerea de la Caligula la Cagulatul a durat aproape două milenii, dar a meritat. Individul cu nume de scenă Kanye West, zis și Ye pentru inițiați, a apărut pe Giuseppe Meazza (nu San Siro cum a scris UEFA pe site-ul oficial. San Siro e doar când joacă AC Milan, capisci?) cu cagula pe cap. Că doar nu era să apară cu fesul lui nea Mircea.

De notat, Kanye West a venit la meciul de Champions League Inter - Atletico Madrid ca un bun familist, cu soția, numita Bianca Censori. Și, ca un prieten de nădejde, alături de câțiva colegi de "creație". Rapperi (sau trapperi??!) de-ai lui, băieți de nădejde, de cartier rău famat și bine fumat.

Să caște lumea gura la cagula ta

În lipsă de fotbal, pentru că meciul a fost slab, regizorul de emisie a oferit cadre largi cu "artiștii" care nu păreau deloc preocupați de ce se întâmplă pe teren. Am spus-o deja, nici nu aveau de ce.

Și este clar că nu știau la ce și unde veniseră. Super Bowl sau Champions League e totuna. Important e să te vadă lumea, să caște gura la cagula ta.

Sigur că și dacă prin absurd Ye și-ar fi propus să priceapă ceva din meci, ce au pregătit Simeone și Inzaghi, ce joacă Lautaro și ce vrea Griezmann, era greu să vadă ceva prin cagula aia care îi ascundea nu doar fața, ci îi obtura și vederea. Apropo, parcă aveam și noi un antrenor care venea la antrenamentul de seară cu ochelari de soare, deci Ye nu deține exclusivitate.

Fotbal în ciuda publicului

Ideea este că arta cere sacrificii, iar mesajul, șocuri culturale. Suntem prea obtuzi ca să pricepem sensul profund al actului lor artistic. Presimt că mi se va spune asta din partea bugmafioților.

Până la urmă, apariția lui Kanye West a fost evenimentul care a salvat partida arbitrată ferm de Istvan Kovacs, clar mai corect decât o făcuse la Sepsi - Craiova. Două dintre cele mai importante echipe ale continentului au jucat un fotbal plictisitor, parcă în ciuda publicului.

Așa cum se știe, mai puțin Ye și gașca, Diego Cholo Simeone este ucigaș în serie al spectacolului, iar de partea cealaltă Simone Inzaghi nu a îndrăznit să riște.

A rezultat o perfectă anulare reciprocă, evident că la un nivel tehnic înalt, dar a fost un non-spectacol similar prin părțile lui esențiale cu vreun Hermannstadt - Petrolul de pe la noi.

Ca rutina pentru depresivi

Din păcate, cam ăsta e fotbalul zilelor noastre. Mult sclipici, puțin conținut. Fie că e jucat de mari vedete, fie că pe teren sunt străinii de duzină din campionatul nostru, fotbalul de astăzi pare un impostor al orginalului. Se plimbă mingea de-a latul terenului și înapoi la propriul portar cu o sârguință care aduce foloase ca rutina pentru depresivi.

Golul lui Arnautovic posibil în urma unei greșeli a lui Rodrigo de Paul a animat brusc meciul, au dispărut ca prin farmec pasele înapoi și frecatul mingii în treimea proprie. Dar era prea târziu.

Nu am mai văzut la final cadre cu Kanye West, soția și tovarășii de acte artistice, dar bănuiesc că experiența de pe San Siro/Giuseppe Meazza ar trebui să genereze un material discografic pe măsura angajamentului artistului față de societate.

Cum ar spune versurile unei piese de-ale lui Ye, "Let the champagne splash, let that man get cash,/You don't need a stop to get gas,/If he can move through the rumors, he can drive off the fumes." Lirică pură care celebrează prostul gust. Cu sau fără cagulă.