Șase experți, Andrei Pavel, Victor Hănescu, Sever Dron, Adrian Marcu, Ion Geantă și Artemon Apostu-Efremov, s-au pronunțat pentru GSP pe marginea subiectului în vogă din tenisul masculin: dispariția din Top 10, pentru întâia oară în Era Open, a jucătorilor care execută reverul cu o mână.
A doua săptămână la rând în care Top 10 ATP nu va avea niciun jucător care să lovească reverul cu o mână. Premiera surprinzătoare și dureroasă din punct de vedere estetic s-a produs pe 19 februarie, atunci când Stefanos Tsitsipas a ieșit dintre cei mai buni tenismani ai lumii după aproape 5 ani de prezență neîntreruptă.
„Tot ce e legat de felul cum joc îl am de la mama", mărturisea Stefanos Tsitsipas, 25 de ani, pentru site-ul ATP anul trecut. „Reverul cu o mână e de la ea. În prezent nu mai sunt multe sportive în circuit cu asemenea backhand, dar al ei era foarte frumos, cea mai bună lovitură, pe care o folosea eficient. E ceva ce cred că și pentru mine reprezintă unul dintre punctele forte", a explicat actualul număr 12 ATP.
Următorul jucător cu backhand cu o mână, pe locul 13, este Grigor Dimitrov, 32 de ani, din generația imediat anterioară. Începuturile lor coincid însă.
„Reverul cu o mână l-am deprins de la tatăl meu. De fapt, de la el am învățat tot ce știu, toată tehnica. Nici n-aș ști să lovesc cu două mâini, n-am încercat niciodată”, mărturisea Grigor Dimitrov într-un interviu pentru Gazetă din aprilie 2014, cu câteva zile înainte să câștige titlul în turneul ATP de la București.
„Cronica unei morți anunțate”, „extincția unei specii” sau, mult mai simplu, „finalul unei ere”. Sunt câteva dintre sintagmele care au însoțit schimbarea produsă în ierarhia mondială.
Ipostază care a deschis o fereastră de dezbatere în tenisul băieților. Mai are viitor un astfel de procedeu tehnic care nu-și mai găsește locul în rândul celor mai valoroși jucatori ai lumii? Mai pot puncta la capitolul eficiență cei care apelează la reverul cu o mână? Sau componenta estetică e tot ceea ce a mai rămas?
Gazeta a vorbit cu 6 experți, foști jucători și antrenori români, pe acest subiect de actualitate, dar și cu impact asupra viitorului.
Nicio jucătoare din top 10 WTA nu lovește reverul cu o singură mână
Andrei Pavel, 50 de ani, fost număr 13 mondial, poate figura în orice clasament al celor mai frumoase backhand-uri cu o mână din timpurile recente. Acum însă, predominant în tenisul mondial este reverul dublat.
„Nu știu exact să spun de ce, dar, bineînțeles, reverul cu două mâini a crescut prin prisma mai multor factori, vârsta copiilor, rachetele... Când începi, îți e mai ușor să dai cu două mâini de pe partea de rever.
Și antrenorii, în general, sunt mai puțini cei care îi învață pe copii lovitura cu o singură mână. E mult mai ușor și mult mai natural pentru un copil să apuce racheta cu două mâini. Acesta este unul dintre factori”, explică sfertfinalistul de la Roland Garros 2002.
„La fete, chiar sunt foarte puțini antrenori care le îndrumă să joace cu o mână, asta din cauza forței. Dar și la băieți se gândesc mult și la lovitura de retur, cu două mâini poți să ai un control mai mare.
Mie mi se pare că reverul cu o mână e o lovitură superbă și cred că, de multe ori, te ajută mai mult decât cea cu două mâini. Dar sunt anumite momente în care lovitura cu două mâini e mai sigură”, e de părere Pavel.
Care sunt pentru el particularitățile reverului cu o mână? „Poți să ajungi mingi mai ușor, să reușești niște lovituri mai spectaculoase, mai ales de pe poziții de deplasare sau din poziții de passing shot-uri.
Sunt niște lovituri mai frumoase și mai estetice. Dacă te gândești la jucătorii care încă mai joacă acum cu o mână, dacă te uiți și la spectatori, și la cei care urmăresc... Unii ca Tsitsipas, Gasquet, Wawrinka impresionează. Uită-te și la Musetti, el e tânăr, joacă rever cu o mână și are calități să joace împotriva celor mai buni jucători din lume.
E și Dimitrov, dar mie mi se pare că el folosește mult mai mult slice-ul decât lovitura obișnuită, periată, cu o mână”, spune Pavel.
3titluri ATP are Andrei Pavel în palmares, cel mai important fiind cel Masters 1000 de la Montreal, din 2001
„Noi așa am fost crescuți. Era Ilie Năstase, apoi ceilalți care au venit”, explică Andrei faptul că în tenisul românesc mult timp reverul cu o mână a fost foarte prezent.
„Nu numai eu din generația mea îl dădeam bine. Și Dinu Pescariu dădea foarte bine, și Adrian Voinea, apoi Victor Hănescu, Adi Ungur avea și el un rever superb cu o mână. Chiar și Gabriel Trifu. Majoritatea dintre noi dădeam cu o mână. La fel și acum, Marius Copil lovește cu o mână și are reverul mai bun decât dreapta”, a detaliat el.
Victor Hănescu, 42 de ani, fost număr 26 mondial și alt exponent român lăudat al reverului cu o mână, spune pentru Gazetă că această lovitură a fost „mereu ceva mai exclusivist, un procedeu pe cât de elegant, pe atât de complicat.
Cu cât tehnica e mai bună, este mai eficient, dar și din experiența mea, tot mai greu găsești un rever corect tehnic. Sunt puțini cei care știu să-l predea.
Și e clar că se învață mult mai ușor cu două mâini încă de când ești copil. E mult mai simplu și eficient și mai simplu de arătat.
Reverul cu o mână este mult mai versatil, dar în condițiile în care procedeul este foarte bine executat”, explică Hane.
Cum a fost startul pentru el? „Am început cu o mână, știu că mi-a zis antrenorul de atunci: «Vezi, că tu o să fii înalt și o să te ajute cu o mână, că o să poți să lovești și mai departe de tine».
Așa am învățat, iar pe la 14-15 ani Firicel Tomai a reușit să îmi predea un rever curat, cu o tehnică foarte solidă, pe care în ziua de astăzi nu o văd la mulți. Am avut noroc să întâlnesc un specialist care să mă ghideze în direcția asta și să mă ajute ca toată cariera să am o lovitură bună de rever”, spune Victor, modest.
Cred că se trage și de la Ilie Năstase, a fost un un exemplu, un lider și a avut un rever cu o mână, cu un slice foarte bun și probabil că generațiile acelea au mers pe modelul lui și ca dovadă că a fost eficient fiindcă noi care am prins generația aceea toți am avut rever cu o mână
– Victor Hănescu
Sever Dron, 79 de ani, cunoscut antrenor de tenis stabilit în Franța, cel care i-a pregătit, printre alții, pe Virginia Ruzici, Guillermo Vilas, Henri Leconte și Julie Halard, a făcut apel la memorie pentru a povesti un episod elocvent experimentat pe propria piele în Franța. În argumentația sa, profesorul a apelat și pasaje dintr-un tratat prezentat în fața copiilor din propria academie. Intitulat, sugestiv, „Mutația reverului”.
„Când am început profesoratul în Franța, campionul național de juniori era un băiat care făcea reverul cu două mâini. La o reuniune cu unii dintre cei mai mari specialiști, printre care faimoșii Georges Deniau și Jean-Paul Loth, s-a declarat că acest băiat nu are niciun viitor dacă nu își schimbă reverul și nu va face reverul cu o mână.
Doi ani după aceea, Bjon Borg si Chris Evert câștigau Roland Garros-ul făcând reverul cu două mâini!
Iar la examenul de trecere la nivelul superior de profesorat de tenis, tema tehnică a fost: «Ce părere aveți de reverul cu două mâini și cum credeți că trebuie abordat?». Răspunsul cel mai frecvent a fost: «Lăsăm naturalul să se exprime și vom încerca să ne ameliorăm împreună cu jucătorul».
Sever Dron detaliază în „Mutația reverului”:
„Reverul este un «element» tehnic primordial în tenis. El se poate executa prin mai multe «procedee» tehnice, de exemplu: cu o mână, plat, tăiat, liftat sau cu două mâini.
Astazi, 80% din jucatori și 95% din jucătoarele de nivel înalt folosesc reverul cu două mâini. Chiar și Roger Federer spune că el i-ar învăța pe copii, la început, reverul cu două mâini, pentru că este mai ușor să controlezi mingea, mai ales că la varste mici nu avem înca forța musculară necesară pentru a domina cu reverul cu o mână”.
Experimentatul antrenor nu se poziționează neapărat contra curentului. Ba chiar le dă câteva ponturi celor din noile generații cu privire la utilitatea backhand-ului cu o singură mână.
„Când simțiți că reverul cu două mâini nu mai este punctul forte și vă împiedică să progresați, atunci o mutație este necesară. Dificultăți vor exista, dar prin muncă și abnegație reușita va fi spectaculoasă”.
Românul amintește de câțiva jucători cu greutate care au făcut trecerea de la reverul cu două mâini la cel cu o mână. Precizând:
„Cele mai bune exemple sunt cele ale lui Sampras, Wawrinka, Edberg și Dominic Thiem, care au reușit această mutație. Principala dificultate este de ordin mintal, căci indiferent la ce nivel jucați, veți intra un timp în spirala înfrângerii. Pete Sampras a pierdut multe meciuri împotriva lui Michael Chang până când a reușit să integreze reverul cu o mână, apoi totul a mers ca pe roate”.
Concluziile lui Sever Dron? Reputatul antrenor îi sfătuiește pe cei aflați la început de carieră să țină cont de mai multe aspecte atunci când își aleg tipul de rever pe care să se axeze.
Alegeți reverul cu două mâini dacă:
- Vă place să jucați în «contră»;
- Sunteți un jucător cerebral, care gândește mult;
- Căutați înainte de toate stabilitatea, precizia și regularitatea;
- Vreți să aveți cât mai multă forță controlată;
- Aveți un bun joc de picioare și simț al plasamentului;
- Nu aveți destulă forță în partea de sus a corpului (braț, umăr).
Alegeți reverul cu o mână dacă:
- Sunteți atras de jocul spre fileu;
- Sunteți un jucător de instinct, creativ;
- Căutați cât mai mult varietatea și efectul de surpriză;
- Doriți să dați o viteză cât mai mare mingii, cu cât mai mult efect;
- Aveți simțul de coordonare și timing;
- Vă este greu sa coordonați cele doua mâini în executarea loviturii.
Pentru Adrian Marcu, 62 de ani, fost număr 190 ATP, acum antrenor, reverul cu o mână își are încă locul în peisajul actual, însă nu atât de prezent.
„Eu cred însă că în ziua de astăzi tenisul se începe mai devreme, iar competițiile la copii sunt foarte multe. Și pentru cei mai mici, reverul cu o mână nu este de succes.
Dacă joci cu unii care dau cu două mâini, la vârsta aceea, toți trimit mingi înalte, baloane, în general, ori dacă tu vii și-ți dă cineva sus pe rever, e mică șansa să fii fizic așa de bun încât să intri și să lovești din față”, explică fostul căpitan al echipei de Cupa Davis a României.
9jucători care au rever cu o mână sunt în Top 100 ATP: Stefanos Tsitsipas, Grigor Dimitrov, Lorenzo Musetti, Christopher Eubanks, Daniel Evans, Dusan Lajovic, Daniel Altmaier, Stan Wawrinka și Dominic Thiem
„Acum 11-12 ani, la federația franceză, care este una în care lucrurile se fac centralizat, s-a zis anul de anul acesta se învață reverul cu o mână din nou. După încă un an au renunțat. Tehnica este mult mai grea pentru un copil mai mic, care nu are forță”, invocă el un moment inedit.
„Altfel însă e mai eficient pentru că îți dă o lovitură în plus, ai un slice, poți să pui o scurtă mai ușor, dai top spin, dai drive, dai liftul, cum era pe vremuri, ai niște avantaje.
Teoretic, nu trebuie să mai alergi atât, ajungi mai bine la mingi, mai ușor, dar ai un dezavantaj la retur. Dacă nu reușești o tehnică bună la reverul cu o mână însă, ai o problemă”, explică antrenorul care a lucrat cu Simona Halep, Alexandra Dulgheru sau Andreea Mitu.
„Eu consider că, fiind o lovitură naturală, arată de multe ori mai bine decât reverul cu două mâini. Este mai valoros, dar doar dacă ai tehnică bună. Iar tehnica bună se făcea în timp, asta e, înainte, pe vremea mea, aveam timp”, a conchis el.
Stan Wawrinka, backhand de senzație la Australian Open 2024
Ion Geantă, 73 de ani, a antrenat peste 40 de ani în Germania, la Halle, Essen, Versmold sau Gladbeck, timp în care a colaborat cu federația de specialitate și a crescut generații de jucători.
„Foarte, foarte greu”, crede el că își mai găsește locul reverul cu o mână în tenisul actual.
„Mai toți antrenorii pornesc de la bun început cu două mâini cu copiii, acum pornesc foarte devreme și cu o mână e foarte greu pentru ei.
De aceea s-a dezvoltat modul acesta, în plus, e un pic mai ușor să joci, să controlezi, să progresezi. Mai sunt și cu o mână, dar din ce în ce mai puțini pentru că jocul e mult mai agresiv, mult mai puternic. La două mâini te poți băga cu corpul, poți pune greutatea pe minge”, detaliază el.
Despre apetitul românesc pentru reverul cu o mână, antrenorul crede că „depinde în ce parte a lumii trăiești, ce se promovează mai mult, iar la noi s-a promovat mult reverul cu o mână.
Așa era pe vremea aceea, toți învățam cu o mână, după care au început ușor-ușor să vină varianta cu două mâini, de la americani, ei au început și s-a răspândit foarte mult”, lămurește Geantă.
„Noi tot timpul, fiind închiși înainte de anii 90, am fost un fel de clasici, mult mai refractari la tot ce este nou.
Tot timpul conservatori, asta este o caracteristică a societății noastre, și atunci reverul cu două mâini a apărut precum ceva exotic, până când din ce în ce a devenit o normă”, continuă ideea Artemon Apostu-Efremov, 44 de ani, fost număr 390 ATP, actualmente antrenor cu experiență amplă, care a colaborat cu Irina Begu și Simona Halep.
„Odată cu dezvoltarea foarte mare a rachetelor, a racordajelor și a mingilor, în aceeași măsură, bineînțeles, toți sportivii au crescut și fizic, iar jocul are altă viteză, loviturile au altă greutate. Iar asta face ca reverul cu o mână să fie un pic mai vulnerabil”, subliniază el.
„Atunci faptul că ai a doua mână acolo te ajută să preiei mai bine din forțele astea, să ai mai multă stabilitate în lovitură. Și cred că de aici vine prezența aceasta a reverului cu două mâini aproape monopolizantă.
Returnezi mai ușor cu rever cu două mâini, pe de altă parte, ca să poți să dai bine cu reverul cu două mâini, trebuie să te miști foarte bine.
Dar acum a crescut foarte mult nivelul de pregătire fizică, se face totul mult mai științific, jucătorii de tenis sunt niște atleți, aș zice desăvârșiți, care combină cam toate departamentele, au o agilitate foarte bună, au viteză, au viteză de reacție, rezistență”, spune el.
Reverul cu o mână e mai versatil, dar iată cât de mult a scăzut slice-ul ca frecvență pe parcursul, să zicem, ultimilor 30 de ani. E o lovitură pe care o folosești ca variație, doar ca să poți să dai cu lovitura normală, liftată sau plată – Artemon Apostu-Efremov
Arti nu crede că o să dispară reverul cu o mână, numai că e mult mai greu să-ți aperi colțul de rever cu o mână.
„Conceptual vorbind, când jucam cu un jucător cu rever cu o mână, eu mă gândeam că nu are cum să mă bată pe rever cros pentru că eu aveam rever cu două mâini, dau mai bine decât poate să dea el, mi se părea că ar trebui să genereze foarte mult, să dea senzațional ca să destabilizeze un jucător cu două mâini”, și-a detaliat el trăirile.
Mai poate un copil să înceapă acum cu o mână? „E un pic de afinitate a fiecăruia. Când ai 7-8 ani, când vii la tenis ai imaginea unui jucător și de obicei cam vrei să să copiezi ce face acel jucător și dacă jucătorul respectiv joacă cu o mână, vrei și tu.
Cum acuma majoritatea acum joacă cu două mâini, șansele scad pentru că nu au repere. Atunci o să devină, cred eu, oarecum un standard backhand-ul cu două mâni”, spune Apostu-Efremov. Exprimând, de fapt, părerea tuturor.
{{text}}