Kasatkina și „Oppenheimer”. Baba și mitraliera?

O sportivă importantă are o părere critică despre marele câștigător al Oscarurilor. Ce facem, o trimitem să dea cu racheta la perete?

Așteptând să o întâlnească pe Sloane Stephens în turul 3 la Indian Wells, rusoaica Daria Kasatkina a exclamat pe Twitter imediat după decernarea Premiilor Oscar: "Poate cineva să îmi explice ce este atât de incredibil în legătură cu filmul Oppenheimer? Mulțumesc!". Trăim vremuri în care toată lumea ține să se exprime și este convinsă că are ceva de spus, iar rețelele sociale deservesc această foame perpetuă de baie comună a gândurilor cele mai trăsnite.

Să rămână la bufa, bufa?!

Reacțiile la postarea Kasatkinei pot fi multiple. De exemplu – ce treabă are și asta cu "Oppenheimer", e critic de film? Să rămână la cratița (racheta) ei, bufa, bufa! E posibilă, de asemenea, reacția dubitativ-meditativă - și dacă are dreptate Kasatkina, dacă povestea nașterii bombei atomice și a părintelui acesteia nu este în fond un film excepțional? Aici discuția devine foarte nuanțată. Câte pelicule excepționale au câștigat Oscarul pentru cel mai bun film în ultima vreme? Și nu în ultima vreme, ci de-a lungul anilor.

Altfel decât Medvedev și Rublev

Mai există o abordare, cea în notă sarcastică, a provocării lansate de Daria Kasatkina. "După ce vezi cum invadează Ucraina bossul tău, Putin, nimic nu te mai impresionează", scrie userul AndrewDan. Ironie de mare calitate, doar că, ce să vezi?, Kasatkina, asumat lesbiană, nu este nici pe departe în grațiile regimului de la Kremlin, adversar fățiș al comunității LGBTQ, al prozelitismului și al modei născute de aceasta. Spre deosebire de ambiguitatea lui Medvedev sau a lui Rublev (Rubliov) privind războiul declanșat în Ucraina, de înțeles până la un punct, Kasatkina s-a exprimat clar împotrivă.

Chiar se pricepe toată lumea?

Faptul că Daria este membră a respectivei comunități nu a urcat-o la rang de disidentă, dar a plasat-o printre indezirabilii regimului de la Moscova, eliberând-o și de baletul pe care sunt obligați să-l joace Daniil Medvedev și Andrei Rubliov. Care interpretează și cartea cetățeanului universal, și rolul patriotului profund, care nu se dezice de valorile eterne ale Maicii Rusia. Locul 13 WTA acum (fost număr 8 mondial în 2022), jucătoare talentată și inteligentă, Kasatkina nu se califică drept critic de film pentru că este lesbiană și rusoaică.

Dar, ca orice om pasionat de a 7-a artă, căci se pare că este o cinefilă, Daria are și ea dreptul la o părere despre cel mai în vogă film. Clișeul spune că la politică, sport (fotbal) și filme, nu știu în ce ordine, se pricepe toată lumea. Mă îndoiesc, confundăm, cred, impresiile superficiale cu un anumit grad de cunoaștere. Referitor strict la "Oppenheimer", care în afară de trofeul pentru cel mai bun film a adus și consacrarea lui Christopher Nolan (cel mai bun regizor), a lui Cillian Murphy (cel mai bun actor în rol principal) sau a lui Robert Downey Junior (cel mai bun actor în rol secundar) poate că exclamația Dariei (ce este așa incredibil în legătură cu filmul Oppenheimer?) transmite ceva.

Oscarul între tradiționalism, modă și corectitudine politică

Părere personală, "Oppenheimer" este o lucrare temeinică, bazată pe un scenariu solid, fundamentat la rându-i pe un roman biografic (American Prometheus), beneficiază de o echipă actoricească de primă mână – Emily Blunt, Florence Pugh, Matt Damon, Robert Downey Jr, Cillian Murphy, Rami Malek – care își face excelent treaba, propune inclusiv o perspectivă destul de științific-didactică asupra procesului de fabricare a bombei atomice, dar nu este un mare film în sensul explorării de noi teritorii ale artei cinematografice. Nu este nici vreun Blow-Up, nici Dogville. De altfel, instituția Oscarurilor este vestită prin tradiționalism artistic, foarte receptiv însă la mode și la corectitudinea politică – politică, rasială, de gen. De la "The Shape of Water" (Forma apei), din 2017, până la "The Zone of Interest", de acum, premiile ilustrează ce încercam să spun.

Sportivul altfel

Faptul că Daria Kasatkina provoacă întrebând ce e excepțional la filmul lui Nolan, dar aplaudă performanța Emmei Stone, încoronată cu premiul cel mare pentru performanța formidabilă din "Poor Things", ne oferă totuși un indiciu că jucătoarea a mai văzut câte un fim la viața ei. Până la urmă, în loc să ne scandalizăm ar trebui să ne facă plăcere atunci când un sportiv se interesează și de altceva decât de șut-gol-aut-fault-henț-ofsaid-penalty-as-dublă-greșeală. Un sportiv implicat în viața societății nu numai prin gesturi formale ar alunga treptat ideea preconcepută că e doar un soi de animal de circ. Cum ar fi să auzi că alde Florinel Coman și "Tavi" Popescu au postat ceva legat de procesul câștigat în cazul Roșia Montană ori că Simona Halep s-a declarat revoltată de situația azilelor de bătrâni. Am văzut prea multe filme, nu?