Andreea Răducan (40 de ani) a fost prima invitată a emisiunii „La feminin”, un nou proiect GSP.RO. Fosta gimnastă a scris istorie în sport, iar la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000 a contribuit la obținerea medaliei de aur pe echipe și a obținut argintul la sărituri.
- Emisiunea „La feminin” poate fi urmărită ÎN FIECARE JOI, de la ora 20:00, pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici)
Atunci a cucerit medalia de aur la individual compus, dar Comitetul International Olimpic a decis să-i fie retrasă după ce a fost depistată pozitiv, cu efedrină, la controlul doping. În 2002 a decis să se retragă din activitatea de sportivă de performanță.
- Andreea, te mai macină episodul Sydney?
- Nu aș putea spune neapărat că mă macină, dar vorbesc deseori despre acel moment.
- Poate pentru că...
- A fost un moment care a marcat cariera mea! Viața mea și o lume întreagă aș putea să spun. Gândindu-mă la toate mesajele pe care le-am primit de pe întreg globul.... Mesaje de susținere din partea oamenilor. N-am niciun motiv pentru care să nu povestesc și să nu împărtășesc tot ceea ce eu știu și am simțit la momentul respectiv. Dar atâta vreme cât e o situație care deja nu mai depinde de mine...
- Din acest motiv poate a rămas o rană deschisă de 24 de ani!
- De mine a depins să fiu în sala de concurs, aptă de lucru. Să îmi fac treaba cât mai bine, să obțin acea medalie. De acolo până la ce s-a întâmplat ulterior, e o chestiune pe care oricât aș vrea eu să o rezolv mă depășește realmente.
- N-ai încercat să găsești răspunsurile nici după atâția ani?
- Am fost întrebată dacă mă gândesc că acea medalie ar putea să revină la mine și am spus că eu o aștept oricând. Însă cred că ar fi fost greșit să pierd toți acești ani, din 2000 până astăzi, gândindu-mă doar la acel nenorocit de medicament și acea situație îngrozitoare.
Andreea Răducan: „Știu cât am muncit pentru acea medalie, știu că am câștigat-o pe drept”
- Lumea vorbește despre asta poate pentru că a fost o mare nedreptate.
- Sigur că vorbesc despre ea, dar mi-am lăsat libertatea de a alege să mă bucur și de evenimentele frumoase care s-au întâmplat în viața mea. Punând cumva punct sub o formă sau alta acelui eveniment. El rămâne acolo, el există, eu vorbesc despre el și nu am nicio problemă cu asta.
- Spune-ne, te rugăm...
- Viața mea s-a derulat în continuare cu tot ceea ce am primit ca experiențe și evenimente. Și dacă la un moment dat lucrurile se vor corecta, Doamne ajută!, să sperăm că va fi bine. Eu știu foarte bine ce am simțit. Știu cât am muncit pentru acea medalie, știu că am câștigat-o pe drept, știu că o merit și mărturisesc sincer că întotdeauna o consider a mea indiferent ce ar scrie într-un clasament sau altul. Așa cum bine a spus delegația Chinei, la Sydney, nu se poate ca un medicament pentru răceală și gripă să te ajute să devii campion olimpic.
- Ei au și refuzat medalia de bronz...
- Ăsta este motivul pentru care nici nu s-a mai organizat, de fapt, o festivitate de premiere cu noul clasament, pentru că era, așa, un pic mai de comedie. Podiumul acela unic cu trei sportive din România rămâne imaginea clasamentului real de care eu îmi aduc aminte de la acea competiție.
{{text}}