Finalul ne-a mai spălat de noroiul din primele 75 de minute. Dar să nu ne facem iluzii, cu Columbia 1 am fost doar niște umbre. E un adevăr terapeutic, s-ar putea să ne mai vindece de impresia asta de invincibilitate, doar o hologramă compusă din dueluri cu echipe mai mici, cu excepția Elveției. Mai sunt peste două luni până la Euro și tot atâtea nopți de nesomn pentru Edi.
Cu ce rămânem după această dublă?
În primul rând cu mai vechea senzație că nu avem curaj, că nu reușim să găsim echilibru de la mijloc în sus, agresivitatea, personalitatea care să ne dea dreptul nu doar să credem că am putea, dar chiar s-o facem, să fim capabili să facem mai mult. Da, suntem la Euro, am câștigat grupa neînvinși, cu cea mai bună defensivă, n-am uitat.
Dar mă uitam la Stanciu, care vrea, se risipește, bagă alunecări și deposedări ce îl lasă fără suflu și îi taie potențialul de imaginație de care altfel ar fi capabil. Dar fără devotamentul lui, chiar am fi mai săraci. Însă pare așa de singur, acolo, pierdut la mijlocul terenului.
Încă ceva. Așa, ca o senzație personală. Ce bine ar fi să mai avem alături de Ianis încă vreo doi de Ianis. Unul să construiască, unul să centreze și unul s-o bage în poartă. E clar, e doar o farsă a nostalgiei care mă bântuie, cu gândul la Gică. El era invers, 3 în 1.
Care sunt certitudinile, care sunt dezamăgirile
Mai sunt și alte certitudini. Raidurile lui Man, reflexele lui Moldovan. Parțial mobilitatea lui Rațiu, tenacitatea lui Burcă, potențialele sclipiri ale lui Moruțan sau Drăguș. Mihăilă și Coman parcă plutesc undeva între „parcă" sau „poate".
Decepții? M. Marin, partial și R. Marin, mult mai mult Cicăldău, Pușcaș, Alibec.
L-am uitat pe Drăgușin. Nu, nu l-am uitat, dar sincer, chiar dacă știu că risc să mă ud dacă mă pun contra vântului, deocamdată nu m-a convins. O fi tare ca o stâncă, dar a prea a căzut ca o popică la duelul de la al doilea gol al columbienilor. E doar un flash. Mai sunt și altele.
În general, nu e încă ceea ce pare din reclame și suma de transfer. O fi și din cauză că nu joacă încă destul la Tottenham. E scutirea generală, dar nu știu cât o să țină asta la examenele de la Euro.
Dar mai e până acolo și poate că Edi va reuși, așa cum a demonstrat deja, că poate să scoată mai mult dintr-o echipă ce are încă multe limitatoare. De personalitate, curaj, tupeu, tehnică. Nu de alta, dar de aproape un sfert de secol așteptăm încă o victorie la un Euro.
{{text}}