Benjamin „Chirurgul” Whittaker (26 de ani) este noua senzație a boxului mondial. Britanicul are victorii pe linie la profesioniști și un stil unic. Își face KO adversarii în pași de dans.
Ben Whittaker e noul „Prince” Naseem Hamed. Are un stil flamboaiant, deseori ostentativ. Hulit de adversari, iubit de fani.
Ben Whittaker, noul star al boxului mondial
Whittaker a fost dintotdeauna un copil-minune al boxului britanic. A ajuns în atenția publicului la Jocurile Olimpice de la Tokyo. „Semigreul” a luptat pentru aur împotriva cubanezului Arlen Lopez Cardona. A pierdut și a refuzat să poarte medalia la festivitatea de premiere, motivând: „Nu câștigi argintul, pierzi aurul”.
La coborârea de pe podium a avertizat: „Mă voi întoarce, promit!”.
Și s-a întors! Momentul a reprezentat nașterea unui personaj unic în peisajul pugilistic mondial. A trecut la profesioniști și are un bilanț perfect, 7 victorii din 7 meciuri, 5 prin KO.
Nu rezultatele i-au adus faima, adversarii fiind mai degrabă modești, ci modul în care luptă. O face în pași de dans, plutește, contraatacă cu lovituri marcă înregistrată. Își agasează adversarii cum nimeni n-a mai făcut-o și umple arenele.
VIDEO. Momente senzaționale cu Ben Whittaker protagonist
Cea mai recentă luptă a avut loc pe 31 martie 2024, la O2 Arena din Londra. L-a spulberat timp de 8 runde pe Leon Willings, victorie prin decizie unanimă.
Nu s-a dezis nici de această dată. Aflat în ring, cu oponentul aruncându-i „directe”, a găsit timp pentru a se certa cu staff-ul advers și pentru a-i transmite propriului antrenor să tacă.
Povestea fascinantă a lui Ben Whittaker
Ben nu e doar durul arogant care își bate joc de adversari. O altă latură a ieșit la iveală recent, într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Daily Mail. Boxerul a izbucnit în plâns când și-a amintit că a ratat înmormântarea bunicii lui din cauza Jocurilor Olimpice.
„Oamenii îmi observă abilitățile, dar nu își dau seama câtă muncă și câte sacrificii stau în spate. Înaintea Jocurilor Olimpice am mers într-un cantonament în Turcia. Bunica mea a murit chiar atunci. Am fost foarte apropiați. Și acum mă emoționez când îmi amintesc. A fost foarte greu.
Toți își amintesc că n-am purtat medalia de argint pe podium. Știți de ce? Dacă tot am ratat funeraliile, măcar să fi câștigat aurul...”, a reușit Ben să transmită, printre lacrimi.
Boxul n-a fost prima dragoste
Ca orice britanic veritabil, Whittaker a vrut să devină fotbalist. Povestește cu mult umor cum a realizat că trebuie să se reprofileze.
„Am văzut câteva cartonașe galbene la juniori. Îmi plăcea să vorbesc murdar. Nu știam, la început, că trebuie să plătești o amendă pentru avertismente. Când a văzut nota de plată, tatăl meu mi-a zis că nu mai am voie să joc”, a spus Ben, potrivit sursei citate.
Cum boxul nu îi oferea o sursă sigură de venit în acele vremuri, a fost nevoit să își ia mai multe joburi:
Am fost dat afară de la școală din cauza ADHD-ului, am fost nevoit să îmi iau două joburi. Nu eram neapărat un copil năstrușnic, dar simțeam nevoia să fac ceva când se lăsa liniștea. Îmi plăcea să fac oamenii din jur să râdă. De multe ori am avut probleme din cauza asta.
Tata mi-a spus că trebuie să îmi caut de muncă. M-am angajat la un magazin, dar abilitățile mele de comunicare erau groaznice. Nu puteam vorbi cu oamenii. Știu că pare greu de crezut, văzând cum mă comport acum în ring. Mă ascundeam în toaletă, îi auzeam pe întrebând: „Whittaker, unde ești?”. Luam bonul de masă, îl foloseam pentru o Cola și un sandviș. Mă ascundeam în baie și mâncam. Tata m-a luat de acolo și m-a trimis să lucrez la clubul de fotbal local, Wolverhampton.
- Ben Whittaker
Toate s-au așezat perfect pentru Ben: „Într-o zi, cineva m-a sunat și mi-a spus că sunt convocat în echipa națională de box. Mi-am dat seama că Dumnezeu a avut un plan pentru mine. Restul e istorie!”.
{{text}}