Înainte să bifeze trei participări în grupele Champions League, să atingă trei primăveri europene în Europa League și Conference, dar și să cucerească 16 trofee interne, devenind cel mai de succes club românesc al secolului 21, CFR Cluj a avut un parcurs cel puțin interesant.
În acest parcurs spre supremație, „feroviarii” au schimbat mai multe titulaturi inedite, printre care și Steaua CFR Cluj.
Primii pași pentru CFR Cluj
1907 este anul în care s-a fondat CFR-ul, fiind cel mai vechi club din Liga 1. În acel moment, Clujul făcea parte din regatul austro-ungar, clubul numindu-se Kolozsvári Vasutas Sport Club. În traducere, „Clubul Sportiv Feroviar Cluj”.
În 1920, ardelenii au preluat numele companiei feroviare de stat, CFR. Următoarele decenii au fost lipsite însă de orice soi de performanță sportivă. Înainte de sezonul 1947-1948, CFR a fuzionat cu Ferar Cluj și a evoluat pentru prima dată în istorie în Liga 1, rezistând doar doi ani în competiția-coroană a fotbalului românesc.
Primele speranțe și revenirea în anonimat
Alte denumiri și fuziuni mai târziu, CFR-ul promovează înapoi în primul eșalon fotbalistic la finele sezonului 1968-1969, iar în sezonul 1972-1973, după câteva transferuri cu nume, CFR-ul a obținut cea mai bună clasare de până atunci: locul cinci.
Un jucător important al „vișiniilor” din această perioadă se poate consemna a fi Mihai Adam, de trei ori golgheter al campionatului. Sezonul 1975-1976 este cel în care CFR-ul a retrogradat. Tărâmul fotbalistic intern de top nu a mai fost atins până în 2004, sub egida unui nou sponsor, proiectul atingând un succes ce părea imposibil.
8titluri de campioană are CFR Cluj (2008, 2010, 2012, 2018, 2019, 2020, 2021, 2022)
Steaua CFR Cluj, o realitate!
În această perioadă, au oscilat între eșaloanele inferioare ale sistemului piramidal românesc, însă un aspect interesant ne atrage atenția: Între 1982 și 1990, echipa s-a numit Steaua CFR Cluj!
Imagini din 1973. CFR Cluj, față în față cu „granzii” Dinamo și Craiova
Gravele probleme de ordin financiar au condus la fuzionarea echipei cu echipa locală a Armatei, catalizator al redenumirii clubului în „Steaua CFR Cluj”.
Captură din ziarul „Sportul”, ce atestă existența echipei Steaua CFR Cluj. Formația era pe penultimul loc al Seriei III din Divizia B a sezonului 1983-1984În cartea „100% CFR - Centenarul unui vis”, lansată în anul 2007 de către Ciprian Rus și Cantor Zoltan, există un capitol dedicat acestei perioade sumbre din istoria clubului intitulat „Tragicomedia Steaua - CFR”.
În acesta regăsim următoarele: „Cea mai neagră perioadă din viața echipei rămâne aceea în care feroviarii clujeni evoluează sub titulatura Steaua-CFR. O fuziune dubioasă cu echipa Armatei face ca în staff-ul executiv al echipei să apară tot felul de comandanți veleitari, ignoranți în fotbal care confundau haina militară cu echipamentul de joc, cazarma cu cantonamentul, ieșirea la careu cu ședințele de stretching și ordinele militărești cu ședințele tehnico-tactice”.
Autorii identifică totuși și părțile pozitive ale fuziunii cu echipa Armatei: „În deplasare, cazarea era rezolvată tot de Armată. În plus, ei recrutau soldați, jucători buni, pe care îi puteam folosi în campionat. Așa a ajuns la noi Emil Săndoi - pentru o foarte scurtă perioadă”.
Săndoi, prea bun cu Steaua. În armată!
În exclusivitate pentru GSP, Emil Săndoi a rememorat scurta perioadă petrecută la Steaua CFR Cluj: „Am fost acolo pentru trei săptămâni, povestea fiind una foarte interesantă. Eu debutasem deja la Craiova, iar în urma unui meci foarte bun făcut cu Steaua, probabil cei de acolo au observat că eu trebuie să fiu în Armată, nu să joc împotriva lor.
Astfel, a trebuit să mă înrolez. Nefiindu-mi permisă înrolarea la Caransebeș, de unde mă puteam muta, cu acordul comandantului, foarte ușor la Craiova, a trebuit să mă înrolez la Cluj. M-am antrenat trei săptămâni alături de cei de la Steaua CFR Cluj, fiind soldat. Apoi, lucrurile s-au rezolvat, am putut să mă mut la Caransebeș și, implicit, la Craiova”.
Capitolul cărții dedicate unui veac de existență a clubului concluzionează, pe baza declarațiilor mai multor foști jucători: „Doar câțiva oameni ne fac să ne amintim cumva cu plăcere de perioada Steaua-CFR. Era mentalitate de armată, credeau că noi suntem soldați și ei comandanți. Iar noi nu mai eram la vârsta la care să stăm închiși în garnizoane.
Așa că ne contram cu ei, dar, desigur, tot noi cădeam prost. Mergeam cu groază la antrenamente. Am și sărbătorit când s-a terminat cu Steaua-CFR”.
{{text}}