Suedezul Zlatan Ibrahimovic vrea să demonstreze că s-a maturizat, nu ca fotbalist, pentru că asta ar fi târziu, ci ca simplu om care privește spre trecut cu nostalgie și amuzament și spre viitor cu o ușoară tristețe și o seriozitate cu care fanii săi nu sunt neapărat obișnuiți.
„Fie, mă dau bătut! Am 40 de ani. Sunt un zeu, dar un zeu care îmbătrânește”.
Așa intră excentricul fotbalist suedez, care are acum 42 de ani, în subiectul celei de-a doua sale cărți, ”Adrenalină. Poveștile mele nespuse”, proaspăt publicată în România în 2024, care este, de fapt, bilanțul unei cariere spectaculoase, presărat cu frânturi din viața personală pe care Zlatan nu le-a destăinuit până acum.
Deși nu foarte stufoasă, volumul e ca un RMN amănunțit al detaliilor care-l formează pe sportivul și pe omul Zlatan, în care acesta își analizează, ca niciodată, și acele laturi pe care nu le-a recunoscut sau nu le-a tratat niciodată: orgoliul, reacțiile necontrolate, dar și încetinirile fizice pe care le aduc uzura și longevitatea unei cariere bogate.
Eu cred că trebuie să fii tu însuți. Ești perfect doar dacă ești tu însuți. Greșește și învață din greșelile tale!
- Zlatan Ibrahimovic
Cartea, fluidă și ușor de citit, e presărată cu momente controversate - și știm că sunt o puzderie - din cariera fostului mare fotbalist, pe care însă Zlatan nu se mulțumește să le înșiruie și să se laude cu ele. Mai degrabă, legenda lui Milan și a Barcelonei preferă să le disece și să le analizeze, motivând pe alocuri resorturile care l-au făcut, în anumite clipe ale vieții sale, să acționeze într-un fel sau altul, să dea o replică sau alta.
Fragmentele din trecerea lui Zlatan Ibrahimovic pe la echipele la care jucat (Ajax, Juventus, Barcelona sau AC Milan, de la care s-a și retras anul trecut) sunt împletite cu confesiuni sincere sau cu sclipiri de vulnerabilitate.
Jose Mourinho îți creează mai multe probleme decât jucătorii lui. Când l-am înfruntat la PSG, el era la Chelsea. A vorbit cu mine tot meciul
- Zlatan Ibrahimovic
De pildă, că la examene învăța doar cât să țină minte până a doua zi, apoi uita tot. Sau cât de mult l-a afectat, de fapt, incidentul în care suporterii lui Malmö FF - clubul la care Zlatan și-a început cariera - i-au vandalizat până la distrugere statuia din orașul natal când au aflat că eroul lor local a cumpărat acțiuni la echipa Hammarby.
Cum s-a simțit Zlatan Ibrahimovic de multe ori abandonat
„Era realmente foarte frumoasă: sunt eu cu brațele larg deschise. Mi-o amintesc culcată la pământ, cu capul înfășurat într-un tricou negru. Cumva, acea statuie e metafora vieții mele: oriunde am fost, m-au pus pe un piedestal, ca mai apoi să mă dea jos”, scrie în carte atacantul, supranumit, în acea perioadă, Iuda.
Statuia lui Zlatan Ibrahimovic, vandalizată în Suedia, foto: ImagoUmorul nu l-a părăsit niciodată pe Ibrahimovic. Și asta se vede din savoarea cu care descrie interacțiunile pe care le-a avut, de-a lungul vremii, cu alte personaje celebre din fotbalul, permițându-și, ca întotdeauna, să-și ofere opiniile tăioase sau haioase. Nu se ferește să spună, de exemplu, că Jose Mourinho era îngrozitor. Sau că Gattuso îl încărca mult cu energie când era antrenor.
„Când l-am înfruntat la Napoli cu Milanul meu, ne-am distrat teribil. Ne tachinam reciproc:
- Hai, Rino, stai jos, stai cuminte pe bancă!
- Mai tacă-ți gura, bosniac nesuferit!
- Tu să taci înainte să pierzi meciul!
Să joc cu Rino era un film de neratat. Ca atunci când eram coechiperi la AC Milan. El îmi juca feste, iar eu îl băgam cu capul în tomberonul de gunoi”.
Ce legătură există între cimpanzeii, sex și ortopedie?
Unele dintre capitolele cele mai puternice ale cărții este cel numit „Accidentarea”. În el, suedezul cu origini bosniace înlănțuie, cu o aparentă nonșalanță, toate momentele în care cariera sa a stat sub semnul durerii, al tratamentelor medicale, al injecțiilor (care uneori i-au făcut mai mult rău decât bine), al genunchilor care au dus tot greul.
Dar nici în aceste fragmente pline de seriozitate, uneori chiar de îndoiala continuării activității pe teren, Ibrahimovic nu uită să râdă, amintindu-și cele mai haioase scene. Povestind întâlnirea cu Freddie Fu, un celebru medic ortoped american, ajunge în punctul în care acesta îi explică noile sale tehnici chirurgicale și faptul că le-a testat pe un cimpanzeu care avea probleme la un genunchi.
„- Cum v-ați dat seama? am întrebat.
- Pentru că nu mai făcea sex, a răspuns Freddie Fu. Obișnuia să facă sex de trei ori pe zi.
- Operația a avut succes?
- Da, spre bucuria partenerei sale.
- Bine, am comentat. Dacă ați experimentat deja pe animale, nu veți avea probleme cu mine”.
Într-un alt capitol, legenda Ibrahimovic mărturisește că mereu i-a plăcut să se afle pe teren, nu în afara lui, nici măcar dacă asta însemna o strânsă legătură cu fotbalul. Jobul de comentator TV, din timpul World Cup 2018, nu l-a făcut să se simtă deloc în largul lui.
”Eram un jucător forțat să-i critice pe cei care se află pe teren”. Poate de aceea, cariera de comentator a lui Zlatan a durat... un singur meci.
Zlatan IbrahimovicZlatan - singurul din topul lui Ibrahimovic
Atacantul amintește și de momentul din 2014, când conaționalii săi l-au votat pe locul 2 în topul celor mai buni sportivi suedezi din toate timpurile. Pe primul loc era fostul tenisman Bjorn Borg. Atunci Zlatan a reacționat așa cum lumii i se părea firesc - cu țâfna și nemulțumirea de rigoare.
„Pentru mine, să termin pe locul doi este ca și cum aș fi pe ultimul loc. Cu tot respectul pentru ceilalți sportivi, dar eu l-aș fi pus pe primul loc pe Ibrahimovic, pe locul doi pe Ibrahimovic, pe locul trei pe Ibrahimovic, pe locul patru pe Ibrahimovic și pe locul cinci pe Ibrahimovic!” spunea atunci fotbalistul, replică repetată și în carte.
S-a râs, s-a glumit pe tema acestei răbufniri, Borg însuși a râs. Dar în ”Adrenalină” Zlatan mărturisește că în spatele acestei explozii nu stăteau neapărat aroganța și orgoliul său nemăsurat, ci nemulțumirea că societatea suedeză nu era nici pe departe atât de incluzivă și de tolerantă pe cât părea la prima vedere.
Pentru jurnaliștii suedezi să implanteze în mintea tuturor numele Ibrahimovic - care nu este suedez - era o mare suferință
Aroganța, doar o mască?
Prima carte a lui Zlatan Ibrahimovic se numește „Eu sunt Zlatan„ și ambele au apărut în România, în colecția Victoria Books a editurii Publica. „Adrenalină” a fost scrisă „la patru mâini„ - pe Zlatan l-a ajutat Luigi Garlando, jurnalist italian, al cărui nume e legat pentru totdeauna de Gazzetta dello Sport.
Diferența față de prima carte e că acum Zlatan are curajul de a părea vulnerabil, de a-și arăta temerile pe care nu le-ar admis în ruptul capului în timpul activității sale, în care își construise masca de îngâmfat, de personaj dificil, de om curajos peste limitele umanului. Acum însă, când nu mai joacă, Ibrahimovic își îngăduie să pară copleșit de frică, de duioșie sau de emoție.
CV Zlatan Ibrahimovici
- născut pe 3 octombrie 1981, la Malmo, Suedia
- are doi copii cu partenera sa de viață, Helena Seger
- 1,95 metri înălțime
- cluburi la care a jucat: Malmo FF (1999-2001), Ajax Amsterdam (2001-2004), Juventus (2004-2006), Inter Milano (2006-2009), Barcelona (2009-2011), AC Milan (2011-2012), PSG (2012-2016), Manchester United (2016-2018), LA Galaxy (2018-2019), AC Milan (2020-2023)
62de goluri a înscris Zlatan Ibrahimovici pentru „naționala” Suediei în întreaga carieră, care a cuprins 122 de selecții
Coperta cărții Adrenalina, de Zlatan Ibrahimovic
{{text}}